Elementul galvanic



Bateria, element galvanic, este un dispozitiv ce transforma energia chimica in electricitate. Strict vorbind, o baterie este formata din doua sau mai multe celule conectate in serie sau in paralel, dar termenul este de asemenea folosit pentru celule singulare. Toate celulele sunt alcãtuite dintr-un lichid, pasta, sau electrolit solid si doi electrozi, unul pozitiv si celãlalt negativ. Electrolitul este un conductor ionic; unul din electrozi va reactiona, eliberând electroni, pe când celãlalt va accepta electroni.
Bateriile in care chimicalele nu pot fi aduse la starea lor initiala o datã ce energia a fost transformata (bateriile care s-au descãrcat) sunt numite celule primare sau celule voltaice. Bateriile in care componentii chimici pot fi readusi la starea lor initiala, trecând un curent electric prin ele in sensul opus celui al reactiei normale, sunt numite celule secundare, reîncãrcabile, de acumulare, sau acumulatori.


Celulele primare

Cea mai întâlnitã formã a unei celule primare este celula Leclanche, inventatã de cãtre chimistul francez Georges Leclanche in anul 1860. Este denumitã popular celulã uscatã. Celula Leclanche care este folosita in zilele noastre este similarã cu inventia originalã. Electrolitul este compus dintr-o mixturã de clorurã de amoniu si clorurã de zinc, transformatã intr-o pastã. Electrodul negativ este compus din zinc iar electrodul pozitiv este, de fapt, o baghetã de carbon, cuprinsã intr-o mixturã de carbon si dioxid de mangan. Celula Leclanche produce aproximativ 1.5 V.
O altã frecvent utilizatã celulã primarã este celula de oxid de mercur si zinc, mai bine cunoscutã sub denumirea de baterie de mercur. Poate fi construitã sub forma unui disc compact si este folositã sub aceastã formã in celule fotoelectrice si ceasuri electronice. Electrodul negativ este alcãtuit din zinc, electrodul pozitiv fiind alcãtuit dintr-un oxid de mercur iar electrolitul fiind o solutie de hidroxid de potasiu. Bateria de mercur are o