Raspandirea in natura a carbonului
Raspandirea in natura.Carbonul este unul dintre elementele cele mai raspandite in natura,desi formeaza numai 0,08% din litosfera.El este un component atat al lumii minerale,cat si al lumii organice.
Carbonul din natura are compozitia izotopica:98,89%  ¹²C; 1,11% ¹³C.Izotopul 14C care mai apare si el in natura;este un rezultat al interactiunii razelor cosmice cu 14N,din reactia nucleara:14N(n p) 14C.Formarea lui in atmosfera si absortia CO?2 de catre organisme vii sta la baza obtinerii de date cu privire la stabilirea varstei unor substante din natura.
In lumea minerala carbonul apare indeosebi sub forma de carbonate.
In aerul atmosferic carbonul se gaseste sub forma de dioxid de carbon,CO2,insa in concentratii mici(in medie 0,03%).
Importanta cea mai mare o are insa carbonul in lumea organica;nu exista organism vegetal sau animal care sa nu contina carbon.De aceea,in trecut,chimia organica a fost definita ca o chimie a carbonului.
In natura se poate urmari o circulatie a carbonului care conditioneaza existenta atat a lumii vegetale cat si a lumii animale.In acest circuit,un rol important ii revine dioxidului de carbon.
Dioxidul de carbon din atmosfera este sursa din care plantele isi sintetizeaza substanta lor.Asimilatia dioxidului de carbon in plante este un proces fotochimic,foarte complex care poate fi formulat,global ,astfel:
CO2 + H2O?(CH2O) + O2
In acest caz (CH2O) reprezinta un hidrat de carbon ipotetic (si nu formaldehida),tinand seama ca in procesul de fotosinteza rezulta amidonul,un compus macromolecular provenit din glucoza ,C6H12O6.
Asimilatia dioxidului de carbon in plante este o reactie endoterma;energia necesara furnizata de energia solara este transmisa sistemului chimic prin intermediul clorofilei din plante.
Plantele servesc drep hrana animalelor.Prin respiratia plantelor si animalelor,o parte din CO2 din atmosfera este in continua regenerare.La acesta mai contribuie si dioxidul