CAPITOLUL I

ARGUMENT


Contabilitatea a aparut pe o anumita treapta de dezvoltare a socetatii omenesti, din nevoia de a cunoaste volumul de munca vie si materializata cheltuita si rezultatele productiei si schimbului. Ea a izvorât din cerintele activitatii practice si s-a perfectionat continuu ca o consecinta fireasca a dezvoltarii relatiilor economice de productie si de schimb.
Prima definitie data contabilitatii apartine italianului Luca Paciolo, fiind formulata în lucrarea sa “Summa de Arittmetica, Geometria, Propotioni et Proportionalita’’ care a aparut în Venetia în anul 1494. El analizeaza contabilitatea ca un ansamblu de principii si reguli privind înregistrarea în partida dubla a averii ce apartine unui negustor, precum si la toate ce apartin acestuia, în ordinea în care au loc. În conceptia sa, partida dubla este definita prin prisma ecuatiei de schimb dintre avere si capital. Fiecare miscare sau tranzactie intervenita în masa averi implicid a capitalului este reprezentata ca un raport dintre primire si dare , respective între debitor , cel care primeste valoarea si creditor , cel care o avanseaza .
Contabilitatea este astazi o stiinta economica specializata în gestiunea valorilor separate patrimonial inclusa în familia stiintelor sociale. De aceea, împreuna cu alte stiinte de aceeasi vocatie, sunt tratate ca o grupa distincta de stiintele economice generale.
Obiectul contabilitatii consta în evidenta , calculul ; analiza si controlul raporturilor de schimb dintre alocarea si finantarea , destinatia si provenienta , utilizarea si reproductia valorilor econo mice separate patrimonial , cu dezvaluirea situatiei nete si financeare a patrimoniului , precum si a rezultatelor obtinute.
În present actul normativ de baza care reglementeaza modul de organizare si de conducere a evidentei contabile este Legea Contabilitatii nr.82/1991. acest act normativ contine reglementari unitare cu privire la organizarea sistemului