CONTABILITATEA CHELTUIELILOR DE
EXPLOATARE



Cheltuielile sunt reprezentate de totalitatea operatiilor economice care afecteaza patrimoniul intreprinderii prin diminuarea activului, cum ar fi consumul de materiale, sau prin marirea pasivului, ca de exemplu, inregistrarea obligatiei de plata pentru utilitati prestate de terti (apa, gaze, curent electric).

Organizarea contabilitatii cheltuielilor are la baza conceptia dualistica specifica tarilor cu economie de piata dezvoltata si anume:
contabilitate financiara, care cuprinde in obiectul sau evaluarea si inregistrarea cheltuielilor grupate in functie de natura activitatilor (de exploatare, financiara, exceptionala) si de natura resurselor utilizate (cheltuieli cu materii prime, materiale, de personal, servicii primite, amortizari).
contabilitatea de gestiune, care cuprinde in obiectul sau contabilizarea cheltuielilor grupate dupa destinatia si functia lor pe feluri de produse, lucrari si servicii.

La organizarea cntabilitatii financiare a cheltuielilor se tine seama de unele din principiile de organizare a contabilitatii, si anume:
potrivit principiului independentei exercitiului, toate operatiile care determina cheltuieli sunt inregistrate in contabilitate in momentul producerii lor, fara a se tine seama de data platii lor. Reflectarea cheltuielilor in faza de angajare si consum face din contabilitatea financiara o contabilitate de angajamente;
principiul prudentei impune inregistrarea cheltuielilor cu amortizarile si provizioanele, indiferent de existenta unor rezultate financiare favorabile;
principiul noncompensarii interzice efectuarea de compensari intre cheltuieli si venituri, inregistrate la conturi de rezultate diferite.

Cheltuielile reflectate in contabilitatea financiara pot fi grupate in functie de momentul angajarii lor astfel:
Cheltuieli constatate in momentul platii lor, care se inregistreaza in corespondenta cu conturile de trezorerie.
Cheltuieli angajate cu plata ulterioara, motiv pentru ca