Barocul vizual





Baroc. Eneas scapa din Troia în flacari, de Federico Barocci, 1598. Un tablou ce a fost pictat în clar stil baroc, caracterizat de: dramatismul situatiei descrise, finetea detaliilor ne-echivoce, puternicul contrast dintre lumina si întuneric (clarobscur), folosirea dinamica a ambelor diagonale ale imaginii, utilizarea expresiva a întreagii game de culori calde (alb, galben, auriu, rosu, ocru, maroniu de diferite nuante) si, bineînteles, negru, etc..
Pictura baroc a fost în floare în multe culturi europene între sfârsitul secolului al XVI-lea si prima jumatate a secolului al XVIII-lea, o perioada din istoria europeana caracterizata de bogatie, stralucire si fast.
Pictorii care au excelat în folosirea elementelor stilului baroc în pictura au folosit în mod accentuat figuri umane surprinse în decursul miscarii, puternice contraste de lumina si întuneric (acea tehnica cunoscuta sub numele generic de clarobscur), culori puternice, saturate si un echilibru compozitional mai degraba dinamic decât static, considerat de multe ori chiar dezechilibru compozitional. De asemenea, folosirea liniilor de compozitie de forme curbate, asemanatoare unor litere S multiple, a diagonalelor repetate de tip ascendent si descendent comparativ cu liniile drepte, orizontale si/sau verticale, folosite preponderent anterior, sunt alte elemente tipice ale barocului de tip vizual.
Tintoretto (pe numele sau real Jacopo Robusti) a fost unul dintre cei mai mari pictori ai scolii venetiene, probabil ultimul mare pictor al Renasterii italiene si fara îndoiala unul din primii pictori folosind o maniera baroc în pictura. În Cina cea de taina, folosirea accentuata a clar-obscurului, a diagonalei ascendente în jurul careia graviteaza întrega compozitie, a dramatismului momentului surprins în punctul sau critic si redat ne-echivoc cu maiestrie, precum si a culorilor saturate, ce umplu cadrul picturii, reprezinta tot atâtea elemente baroc.
În Eneas scapa din Troia în flacari, prezentat