In memoriam Alexandru Paleologu

Imbrancit in viata literara de un talent desavarsit si mai ales de un simt practic al omului superior, Al. Paleologu ramane pentru cultura o intruchipare a libertatii absolute. La lansarea “Breviarului …” autorul marturisea: “O carte se scrie pentru placerea ta sau a altcuiva. Nu am de unde sa stiu daca lucrurile pe care le-am spus vor face placere si altcuiva, stiu insa ca noi am facut treaba asta din placere, chiar daca nu duce la nimic. Dar sa zicem ca a fost macar o zi cu soare in care am fost fermecatori si am avut inspiratia unor replici ingenioase de care nu ne rusinam. A fost o mare bucurie sa ne vedem, sa stam de vorba, sa petrecem clipe impreuna. In definitiv, marea dorinta a omului este aceea de a pastra clipa. Eu cred ca putem eterniza clipele fecunde si inspiratoare: un ton al vocii, o privire, un gest…creeaza o frumusete nepieriotoare. Restul e zadarnic. Caracteristica aceasta nu se vrea altceva decat o colectie de clipe trecatoare si vesnice”.
Am tinut sa-l citez pe autor pentru a motiva de unde vine simtul practic al omului superior Al. Paleologu.
Intr-un eseu al sau, combate chiar ideea de a considera ca simtul practic e contrar identitatii. Trebuie inteles insa, ca nici nu se poate confunda cu indemanarea mecanica, nici cu dibacia in afaceri sau cu eficient in achizitionarea de bunuri. In conceptia sa un om superior nu este arghirofir dar nici nu dispretuieste banul.
Autorul isi motiveaza afirmatia printr-o pilda: “Schopenhauer, afland ca banca din Frankfurt la care isi avea dpusa averea lichida era in pragul falimentului, s-a repezit de la Venetia si in cateva zile si-a retras banii, I-a investit in rente sigure salvandu-si astfel libertatea de a filozofa”.
Paleologu considera ca simtul practic elimina ca inutile sau insesntiale o multime de preocupari de ordinul acumularii de bunuri si al satisfactiilor de vanitate sociala. El e insusirea de a discerne ce e esential si definitoriu, e insusirea de a reprezent