ALEXANDRU LAPUSNEANU
COSTACHE NEGRUZZI
CARACTERIZAREA PERSONAJULUI PRINCIPAL
Scriitor al perioadei pasoptiste, Costache Negruzzi pune bazele literaturii nationale originale prin publicarea in paginile revistei “Dacia literara” a unor serii de povestiri si nuvele, grupate ulterior in volumul Pacatele tineretilor (1857).
Nuvela Alexandru Lapusneanul este publicata in primul numar al revistei “Dacia literara”, cu titlul originar Scene istorice din cronicile Moldaviei..
Costache Negruzzi anunta arta moderna a portretului, prin conturarea personajului de exceptie “Alexandru Lapusneanul”, proiectat in constiinta generatiilor ca tipul despotului devenit tiran.
Caracterizarea directa implica perspectiva obiectiva a naratorului detasat de erou, caruia incearca s-i defineasca portretul in limitele realitatii istorice.
Aprig, cu ochii scanteind “ca un fulger”, duios cu Ruxanda pe care “ridicand-o ca pe o pana, o puse pe genunchii sai”, impulsiv, cand sotia lui ii cere sa opreasca executiile “se razma pe junchiul din cingatoarea sa”, dar stapanindu-si furia cu sarcasm Lapusneanul poseda arta persuasiunii (convingerii) in scena participarii la liturghia de la Mitropolie, fiind imbracat “cu toata pompa domneasca. Purta coroana Paleologilor, si peste dulama poloneza de catifea stacosie, avea cabanita turceasca. Nici o arma nu avea decat un mic junchi cu prasele de aur.
Desi reusise sa elimine nucleul de “intriganti” care i-ar fi putut uzurpa tronul, Alexandru-Voda continua sa ucida “pentru ca sa nu uite dorul lui cel trainic de a vedea suferiri omenesti”. De la obsesie si sadism, psihicul voievodului degenereaza in paronaia: “Scotea ochi, taia maini, ciuntea si seca pe care avea prepus; insa prepunerile lui erau parelnice, caci nime nu mai cuteza a carti cat de putin”.
Boieriial primesc cu ura si teama, intuind caracterul lui Lapusneanu. Doamna Ruxanda il respecta ca urmas al Paleologilor si carmuitor al tarii, admirandu-i vitejia, intelepciunea, de aceea spera sa obtina de la el prmisiunea ca va opri executiile.
Caracterizarea indirecta dezvaluie arta narativa a lui Constantin Negruzzi, ce insumeaza tehnici clasice, romantice si moderne in conturarea complexitatii personajului.
Naratiunea, dialogul, monologul adresat , descrierea devin tot atatea surse de caracterizare, alaturi de limbajul, comportamentul, vestimentatia si mentalitatea personajului. Naratorul anticipeaza evenimentele prin notarea unor relatii ce tin de gandirea eroului: “Impotriva obiceiului sau, Lapusneanu in ziua aceea era imbracat cu toata pompa domneasca”, ceea ce releva inteligenta, strategia si anumite abilitati psihologice pe care le stapaneste personajul. El se lasa asteptat la slujba religioasa si impresioneaza prin vestimentatie, mizand pe efectul tacticii sale.
Ipocrit, se inchina la icoane, stiind ca boierii ii urmaresc fiecare gest. Naratorul atentioneaza receptorul :”Spun ca in minutul acela el era foarte galben la fata, si ca racla sfantului ar fi tresarit”, ceea ce traduce gandul ascuns al domnitorului care intra in contradictie cu gestul (nu cucernicia ii stapanea sufletul, ci setea razbunarii).
Abil orator, Lapusneanul se adreseaza boierilor printr-un discurs ce respecta regulile elocintei. Se arata umil, regretand asprimea cu care a fost obligat sa carmuiasca tara: “Dumnezeu stie de nu mi-a parut rau si de nu ma caiesc de acestea”. Viclean, ipocrit, diplomat el reuseste sa convinga asistenta de bunele sale intentii prin organizarea unui ospat la Curte, unde sunt invitati boierii prezenti in mitropolie.
La masa domneasca se comporta condescendent (binevoitor). Privind spectacolul uciderii celor patruzeci si sapte de boieri, devine cinic (sfidator) si sadic (nemilos, crud) : “Lapusneanul... se trasese langa o fereastra dechisa de unde privea macelul ce incepuse. El radea.” Sarcastic (rautacios), distimuleaza grija pentru viitorul tarii si-l sacrifica pe Motoc cu o satisfactie patologica, pentru a evita revolta multimii adunate in fata curtii domnesti. Mimand afectivitate, o invita pe doamna Ruxanda in sala tronului pentru a-i oferi “leacul de frica”,piramida ierarhica ridicata din capetele boierilor ucisi.
Construit pe tehnica antitezei (in raport cu domnita, cu spatarul Stroici si Spancioc), deschizand galeria personajelor demonice, tipul tiranului, eroul din nuvela lui Constantin Negruzzi “apare ca orice om viu si intreg si impresia ultima a cititorului e mai putin a unui portret romantic cat a unei puternice creatii pe deasupra oricarui stil de scoala”.
...