M. MESAROVIC & E. PESTEL

















Al doilea studiu publicat, intitulat “Omenirea la raspantie”, este lucrarea profesorului american M. Mesarovic si a profesorului vest-german E. Pestel, este o sursa de informatie asupra modului de a vedea lumea al autorului si al scolii careia ii apartin. Ea da totodata prilej de meditatie critica. Studiul confirma ideea ca data fiind interdependenta fenomenelor, problemele nu pot fi rezolvate pe bucati, ci in totalitatea lor, intr-o viziune globala. Se pledeaza cu tarie optiunea pentru criteriile pe termen lung. Modelul se plimba pe mai multe nivele, cel economic, natural, demoeconomic, colectiv si individual, prin integrarea carora se poate intelege miscarea societatilor in conditiile unui mediu dat. Un mare credit este acordat cooperarii ca miloc de rezolvare a problemelor comune, condamnandu-se cei ce nu recurg la ea din cauza vederilor inguste si intereselor imediate. Este sigur ca numai la anumite organizari sociale se refera autorii cand scriu ca: “politicienii actioneaza adesea numai spre propriul lor interes si ratioaneaza pe orizontul de timp pentru care au fost alesi sau numiti”. Lucrarea se infatiseaza ca un insemnat impuls si o invitatie adresata “stiintei academice” de a se situa mai aproape de temele deciziilor reale din societate. Este important ca lumea sa fie analizata ca un tot unitar.
Prin ideile cele mai numeroase ale cartii putem enumera:
1) Studiul face, atat marturisit cat si indirect, un ascutit rechizitoriu al mersului la intamplare, generator de dezechilibru in viata sociala. Ideea neinterventiei in lucrurile care merg de la sine este parasita. Fara control uman, situatia nu se stabilizeaza in stari de echilibru, ci de dezastru: ”omul nu lucreaza niciodata nemijlocit asupra realitatii, ci prin intermediul unui model mintal. Fara model, lucreaza numai tropismele si instinctele. Omul dupa cum spunea Marx, spre deosebitre de albina, concepe hexagonul in minte si dupa aceea il desenea