Pielea si cauciucul
Oamenii preistorici vinau animalele pentru hrana si le foloseau pieile ca imbracaminte si asternuturi si pentru acoperirea adaposturilor. Pieile netratate putrezeau repede, dar s-au gasit diferite cai de a preveni acest lucru, precum expunerea pieilor la fum sau tratarea lor cu sare sau cu extracte din scoarta de copac.
Productia Pielii
Majoritatea pielii tabacite se obtine azi din piei de vite, dar si de oi, porci, capre, rechini, aligatori, struti, serpi si sopirle. Pieile brute ale animalelor macelarite sunt de obicei conservate pina ce sunt prelucrate. Cele trei metode principale utilizate pentru a prepara ( conserva ) pieile brute sunt uscate la aer, sararea umeda si sararea uscata.
Pentru transformarea pieilor brute in piele tabacita, ele se inmoaie intii in apa si se spala, pentru a inlatura agenti de preparare si impuritatile. Apoi se curata orice urma de carne ramasa pe partea interioara a pielii. Pentru a inlatura parul nedorit ( sau tepii ), si stratul extern de tesut al pielii, numit epiderma, pieile sunt imbibate cu var nestins si apoi curatate. Spalarea si tratarea chimica inlatura varul nestins si actiunea enzimilor inmoaie pielea. Procesul de transformare a pieilor preparate in piele tabacita este un tratament chimic numit tabacire. Tabacirea se face cu tananti vegetali sau cu tananti minerali. Tabacirea cu tananti vegetari s-au utilizat pina in anii 1850.
Procesul poate dura de la 12 ore pina la 6 saptamini, pieile brute fiind imbibate in solutii tot mai tari din extracte de plante. Acestea se obtii din diferiti arbori si arbusti, in special din lemnul de quebracho si din scoarta de memoza. Toate aceste extracte contin tanin ( acid tanic ) care se combina cu proteinele din piele si le transforma in materialul cunoscut ca piele tabacita.
-1-
Principala metoda de tabacire cu tananti minerali este tabacirea cu crom, int