Primele elemente de arta crestina
 Începuturile artei crestine
 Arta crestina timpurie din vremea persecutiei romane era extrem de circumspecta fata de redarile plastice, iar obiectele iconice utilizate, pestele sau paunul, de exemplu, aveau o functie strict simbolica.
Reprezentarea paleocrestina s-a dezvoltat într-un imperiu care aproape ca nu a cunoscut antiiudaismul[6], fiind tolerant atât pe plan social cât si religios. Treptat, se pune din ce în ce mai acut problema operarii unei distinctii clare între ecclesia si sinagogé, pe un fundal de confuzii doctrinare dar si de vadita rivalitate.
Reprezentarile iconografice, din ce în mai caracteristice pentru arta crestina, vizau cu prioritate ilustrarea textelor sacre, si ca modalitate comoda de popularizare. Ilustrarea lor face parte, într-un fel, si dintr-un demers exegetic, pentru ca se urmarea o ”traducere”, o explicitare a respectivelor texte. În acest context intervine, absolut firesc, o raportare la sursele Vechiului Testament, deci la traditia iudaica.
Treptat, arta reprezentativa s-a structurat, semantic, ca lectura dirijata a evangheliilor ca reflex al dezbaterilor teologice si cliseelor populare, presupunând: detasarea de iudaism, justificarea razboaielor sfinte, lupta împotriva ereziilor, universalizarea crestinismului.
Autorii diverselor artefacte operau în conformitate cu prescriptiile canonului oficial, practicând stereotipia. Din momentul în care era probata si acceptata, imaginea era preluata, conservata în tipare cvasiidentice, cu unele detalii care adaptau mesajul la particularitatile zonale, la noile strategii teologice etc.
Simbolul, fabula, alegoria se pliau pe teologia oficiala pentru interpretarea dirijata a Bibliei, dar si pe gândirea artistica a vremii. Rolul unei astfel de arte era cu precadere acela de a forma cultura saracilor. Ea trebuia sa exprime identitatea religioasa, dar si pe cea etnica a unei colectivitati.
 


 
Aspecte ale ”problemei iudaice” în arta crestina a Europei
 
Arta bi