Prostitutia - un "rau necesar" pentru societate?

Prostitutia in România
     In România, prostitutia este cunoscuta de multa vreme desi, ca urmare a influentelor orientale, in vechile hotare ale teritoriilor romanesti femeia avea, cu putine exceptii, o lipsa de libertate totala, fiind supusa complet dominatiei exercitate de parinti sau de sot.
     In pofida acestei atitudini traditionale fata de femeie, in Evul Mediu prostitutia era raspandita atat in Moldova cat si in Tara Româneasca, asa cum consemneaza diferitele marturii ale unor calatori straini si vechile cronici. In vremea lui Voda Caragea, la Bucuresti, numarul de prostituate, denumite kiramale si talanite, era atat de mare incat i s-a sugerat domnitorului sa impuna taxe speciale pe comertul practicat de ele, ceea ce i-a adus, se pare, venituri insemnate. O data cu raspandirea prostitutiei au capatat o larga raspandire si bolile, din care sifilisul a avut efecte devastatoare, fapt remarcat si de medicii romani in perioada de dezvoltare a igienei si medicinei publice.
     Prostitutia de tip institutionalizat, sub forma caselor de toleranta, a cunoscut o mare inflorire, mai ales in perioada interbelica, "emblema" ei reprezentand-o celebra "Cruce de Piatra" din cartierul Dudesti, segregata de alte zone ale Bucurestiului prin traditionalul "felinar rosu". In cadrul ei lucrau "tarfele cu condicuta", inregistrate legal la politie si examinate periodic medical. Incaperile erau sordide, iar conditiile igienice dintre cele mai proaste. Totusi, o mare parte din bucurestenii varstnici isi amintesc si astazi cu "nostalgie" de acest loc, in care au avut pentru prima data o legatura sexuala cu o femeie, care i-a initiat in primele taine ale erotismului. Alaturi de prostitutia tolerata de stat, prostitutia de strada, ocazionala sau sistematica si fara autorizatie era extrem de raspandita in capitala si in alte orase ale tarii.
     Regimul comunist, prin rigorile sale impuse de "morala de tip nou", a pus capat prostitu