Sudarea
prin
topire







Sudarea cu flacãra de gaze face parte din categoria procedeelor de sudare ce utilizeazã energia termo-chimicã. Sursa de energie termicã folositã pentru a încãlzi local piesele la temperatura de topire o formeazã flacãra de gaze.
Cu flacãra de gaze se pot suda oteluri nealiate si aliate, fonta cenusie, metalele neferoase si aliajele lor (Al, Cu, Zn, Ni, Mg, Am, Bz etc.) precum si metalele pretioase.






Flacãra de sudare oxiacetilenicã se formeazã prin aprinderea amestecului gazos compus din gazul combustibil - acetilena - si oxigenul, la iesirea dintr-un arzãtor.
În conditiile arderii normale o flacãrã oxiacetilenicã prezintã trei zone distincte, figura 2.1 : - nucleul luminos 1 corespunde disocierii acetilenei si începutului arderii carbonului :


C2H2 + O2 ? 2 C + H2 + O2

2 C + H2 + O2 ? 2 CO + H2 + 450 000 kJ/kmol


Nucleul are o formã cilindricã si este înconjurat la exterior de un strat de carbon liber incandescent care-i conferã luminozitatea caractristicã :
- flacãra primarã 2 este sediul reactiei de ardere primarã cu formarea oxidului de carbon si degajarea unei cantitãti mari de cãldurã . Are caracter reducãtor datoritã CO si H2 continute , este conicã ca formã îmbrãcând nucleul luminos , se evidentiazã datoritã transparentei sale ;
flacãra secundarã 3 corespunde arderii complete :

2 CO + H2 + O2 ? 2 CO2 + H2O + 850 000 kJ/kmol

cu oxigen din aerul înconjurãtor. Gazele de ardere completã - CO2 si vaporii de apã îi conferã luminozitate , are temperaturã mai scãzutã decât flacãra pri