Student: TEODOR ZOTA
Fac. de Drept
sectia: Drept
an I








CASATORIA ÎN DREPTUL
ROMAN si CONTEMPORAN


























Casatoria, la romani, era o uniune între barbat si femeie, o asociere pentru toata viata, o împartasire a dreptului civil si religios - nuptie suntcomunicatio maris et feminae, consortium omnis vitae, divini et humani iuris comunicatio; era uniunea barbatului si a femeii ce implica o viata comuna - nuptia sive matrimonium este vire et mulieris conjuctio, individuam consuetudinem vitae contiens.
Astazi, casatoria este definita ca uniunea liber consimtita dintre barbat si femeie, încheiata în concordanta cu dispozitiile legale, în scopul întemeierii unei familii si reglementata de normele imperative ale legii.

Romanii au cunoscut mai multe feluri de casatorie corespondente într-o anumita masura epocilor de drept care s-au succedat si totodata au coexistat unele cu altele. Astfel, casatoria cu manus, adica cu puterea maritala a barbatului exercitata asupra ei, femeia parasea familia de origine rupând astfel legaturile agnatice cu acestea, si intra în familia sotului dobândind în noua familie drepturi noi, respectiv dreptul de succesiune si dreptul la rudenia civila, agnatiunea. În aceasta conditie ea nu putea fi emancipata si nici data în adoptiune.
Casatoria fara manus era casatoria specifica dreptului clasic cu toate ca ea coexista si cu casatoria cu manus, care era oricum mai rara în aceasta epoca. Era o casatorie mai simpla si cu toate controversele ce au existat asupra ei, se pare ca ea exista înca din epoca veche, mai ales ca era mentionata de catre Legea celor XII Table, fiindca probabil era folosita de plebei.
Prin casatoria fara manus, adica fara puterea barbatului exercitata asupra femeii, aceasta ramânea în familia de origine având doua pozitii dupa cum era cazul: prima, era sui iuris aflându-se sub tutela perpetua a agnatilor, a doua, era alieni iuris, gasindu-se astfel sub patria potestas a lui pater familias. Ac