CONSIDERATII GENERALE
ASUPRA
CONVENTIEI DE ARBITRAJ
 
1. Notiune, forme
 
In literatura de specialitate conventia de arbitraj a fost definita ca reprezentand “intelegerea partilor de solutiona un litigiu de comert international prin intermediul arbitrajului ocazional ori permanent”1 sau “ acordul partilor contractului de comert international de a supune litigiul ivit intre ele in legatura cu executarea acelui contract arbitrajului”2.
Conventia de arbitraj se poate prezenta sub cele doua forme3:
compromisul sau conventia de compromis;
clauza compromisorie sau clauza de arbitraj;
Compromisul este acordul prin care partile supun litigiul existent intre elespre solutionarea unui arbitraj.
Compromisul trebuie sa indeplineasca anumite conditii.
Sa se refere la un litigiu actual si determinat, mentionat ca atare in actul de compromis.
In cazul in care partile au in vedere un litigiu, care inca nu s-a declansat, acordul lor privind arbitrarea acestui litigiu ne este compromis, ci o clauza compromisorie.
Situatia este diferita daca fara a fi un litigiu deja nascut, exista faptul litigios, , adica acela care este susceptibil de a da nastere, ulterior, la un litigiu4; partile pot incheia un compromise valabil.
Existenta unui litigiu este de esenta contractului de compromis.
Inexistenta litigiului semnifica lipsa de obiect a compromisului ;i este sanctionata cu nulitatea actului de compromis, precum si a sentintei care ar fi data in aceste conditii.
Arbitrii pot statua numai asupra cererii ce au fost sesizati. Daca ei se pronunta cu privire la un litigiu inexistent, inseamna ca statueaza ultra petita, cu toate consecintele aferente unei asemenea statuari.5
Acordul partilor trebuie sa fie exprimat de asa natura incat sa rezulte ca arbitrii sunt investiti cu putere de a judeca, fiindca altfel acordul partilor ar putea exprima un alt contract ( tranzactie, expertiza ), dar nu un compromis, conventie de arbitraj.
In cuprinsul compromisului partile trebuie sa desemneze arbitrul