DREPT COMERCIAL – CURS 1

1. Notiunea, obiectul si definitia dreptului comercial



Notiunea de comert este folosita în mai multe sensuri:

sens etimologic: provine din cuvântul latin „comercium” care reprezinta justapunere a cuvintelor „cu” si „mertz”, care înseamna „cu marfa”, adica operatiuni cu marfuri.
sens economic: apare ca o activitate al carei scop este schimbul si circulatia marfurilor de la producator la consumator.
sens juridic: notiunea are un sens mai larg decât sensul economic al acestuia, deoarece pe lânga operatiuni de schimb si circulatie sunt avute în vedere în acest sens si activitatile de productie (realizate de producator), de prestare de servicii (realizate de antrepenori sau prestatori de servicii), de executare de lucrari si operatiuni de punere în circulatie.

Dreptul comercial are o sfera mai cuprinzatoare deoarece el cuprinde normele care reglementeaza activitatile specifice.

În ceea ce priveste obiectul dreptului comercial, potrivit conceptiei clasice, exista 2 sisteme care permit stabilirea sferei dreptului comercial:
sitemul obiectiv: care are ca obiect normele juridice aplicabile comertului, adica acelor acte juridice, fapte juridice si operatiuni economice calificate de lege ca fapte de comert, indiferent de persoana care le savârseste. Acest sistem a fost inspirat de ideile Revolutiei Franceze de la 1789, pentru suprimarea corporatilor existente la acea vreme. Acest sistem a inspirat reglementarea comertului din alte tari.
sistemul subiectiv: dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comerciantilor si din acest punct de vedere este un drept profesional, care se aplica tuturor persoanelor care au calitatea de comercianti. Acest sistem a stat la baza primelor reglementari legale ale activitatii comerciale, anterioare codificarii dreptul comercial de la începutul secolului XIX. Ulterior sistemul subiect a fost adoptat de codul comercial german din 1900, valabil pâna în prezent. (are la baza sistemul obiectiv).
Artic