DREPTURILE
FUNCTIONARILOR PUBLICI

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Abordând problema drepturilor functionarilor publici trebuie sa subliniem ca, asa cum se sustine în realitatea juridica, nu exista drepturi si obligatii independente unele de altele. Astfel, fiecarui drept îi corespunde o obligatie corelativa si fiecare obligatie naste, la rândul sau, un drept.
Functionarii publici au, în considerarea calitatii lor de angajati, drepturi specifice dreptului muncii, cum ar fi: dreptul la salariu, la concedii de odihna, medicale sau de studii, asistenta medicala, pensie etc. În cadrul raportului juridic de drept administrativ în care functionarul public este parte, acesta are o serie de drepturi si obligatii, îndatoriri si chiar interdictii.
Daca institutia publica, nationala sau europeana, are dreptul sa ceara de la functionarul sau un comportament profesional si extraprofesional adecvat, în mod similar, functionarul public este îndreptatit sa pretinda si sa obtina de la institutia publica în care este încadrat recunoasterea si respectarea drepturilor sale garantate de lege.
Din perspectiva prevederilor legale, drepturile functionarilor publici din România sunt stipulate în Capitolul V, Sectiunea I, din Legea nr. 188 din 08 decembrie 1999 (r 1). De asemenea, consideram oportuna si prezentarea drepturilor functionarilor publici comunitari, asa cum sunt prevazute acestea în Statutul functionarilor publici europeni, care a intrat în vigoare din luna mai a anului 1997.

DREPTURILE FUNCTIONARILOR PUBLICI ÎN ROMÂNIA
Functionarii publici au în conditiile legii o serie de drepturi de natura politica, economica si sociala. Aceste drepturi sunt determinate pe cale generala, impersonala si unilaterala pentru toti functionarii publici si au fost calificate ca fiind drepturi obiective, în conformitate cu statutul functionarilor publici.
Astfel, drepturile functionarilor publici prevazute în Statutul functionarilor publici sunt urmatoarele:
dreptul la opinie este garantat de lege (art. 25,