ÎNCETAREA CAPACITATII DE FOLOSINTA
A PERSOANEI FIZICE

I. Regula încetarii capacitatii de folosinta – moartea persoanei

Textul legal care reglementeaza începutul capacitatii de folosinta a persoanei fizice – art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 – stabileste si sfârsitul acesteia, în termenii urmatori: „Capacitatea de folosinta începe de la nasterea persoanei si înceteaza odata cu moartea acesteia”.
Pentru declararea judecatoreasca a mortii persoanei fizice, art. 18 din acelasi Decret nr. 31/1954 prevede: „De îndata ce hotarârea declarativa de moarte a ramas definitiva, cel disparut este socotit ca a murit la data stabilita în hotarâre, ca fiind aceea a mortii.
Data mortii disparutului se stabileste potrivit cu împrejurarile. În lipsa de indicii îndestulatoare, se va stabili ca data a mortii ultima zi a termenului dupa care se poate cere declararea judecatoreasca a mortii.
Instanta judecatoreasca va putea rectifica data mortii stabilita potrivit dispozitiilor prezentului articol, daca se va dovedi ca adevarata o alta data”.

II. Ipoteze privind stabilirea datei mortii

Din chiar enuntarea, de mai sus, a dispozitiilor legale referitoare la data mortii persoanei fizice rezulta ca legiuitorul a avut în vedere, conform realitatilor, doua ipoteze, si anume:
ipoteza mortii constatate fizic, direct (prin examinarea cadavrului)
ipoteza disparutului, a carui moarte nu poate fi constatata direct, fiind necesara declararea judecatoreasca a mortii; este ipoteza mortii declarate pe cale judecatoreasca.
Esential de retinut este ca, în ambele ipoteze, data încetarii capacitatii de folosinta a persoanei fizice este aceeasi, ti anume data mortii. Aceasta data este înscrisa în actul de stare civila care este actul de deces, pe baza si în conformitate cu care se elibereaza certificatul de deces. În aceste acte de stare civila, o rubrica speciala este destinata tocmai datei mortii: an, luna, zi.
Ceea ce difera, în cele doua ipoteze de mai sus, este modul în care se ajunge la