NUMELE - ATRIBUT DE IDENTIFICARE A PERSOANEI FIZICE




1. Notiunea de nume

Numele este o notiune complexa a carei nastere, din punct de vedere istoric, este in primul rand rezultatul unui uzaj indelungat, ca orice element ce tine de limbaj. Este astfel vorba despre aspecte de ordin voluntar, si nu de reglementare: familia unui individ il desemneaza printr-unul sau mai multe cuvinte sau individul insusi isi alege un asemenea mod de individualizare iar comunitatea din care face parte il accepta ca atare.
Elemente dintre cele mai diverse au determinat continutul numelor si modul lor de atribuire: trasaturi fizice ale persoanei, ocupatie, legaturi de familie, religie etc.
Nu exista o definitie legala a numelui dar prin reglementarea structurii, dobandirii, modificarii si a schimbarii acestuia legea ofera elementele necesare definirii sale. Pe baza acestor elemente in literatura juridica au fost propuse mai multe definitii ale numelui, dintre care o retinem pe cae conform careia numele este „acel atribut al persoanei fizice care consta in dreptul omului de a fi individualizat, in familie si in societate, prin cuvintele stabilite, in conditiile legii, cu aceasta semnificatie.”
Numele are o structura si aceasta este stabilita de art. 12 alin (2) din Decretul nr. 31/1954. Conform dispozitiei legale citate „Numele cuprinde numele de familie si prenumele”.
Numele de familie, desemnat in vorbirea curenta prin expresia „nume patronimic”, este acea componenta a numelui care indica legatura persoanei fizice cu o anumita familie si o desemneaza in raporturile sale cu membrii altor familii.
Prenumele, desemnat in vorbirea comuna ca „numele de botez”, este format din unul sau mai multe cuvinte si identifica o persoana in raport cu ceilalti membri ai aceleiasi familii sau cu membrii altor familii cu acelasi nume de familie.
Consideram ca modul de redactare a dispozitiilor art. 12 din Decretul nr. 31/1954, care, dupa ce dispune prin primul alineat ca „orice persoana are