Plangerea prealabila
Capitolul 1
Consideratii generale privind plângerea prealabila

Într-un stat de drept, ordinea juridica se stabileste si se mentine cu ajutorul normelor de drept. Aceste norme prevad reguli de conduita, pe care trebuie sa le respecte membrii colectivitatii, precum si sanctiunile ce vor fi aplicate în cazul încalcarii lor.
Regulile de drept – în majoritatea lor – sunt exprimate într-o anume forma: legea.
Stabilirea prin lege a faptelor care constituie infractiuni, precum si a cadrului de sanctiuni penale, are un dublu rol: în primul rând sa arate membrilor societatii care sunt faptele interzise de legea penala si, totodata, sa-i avertizeze cu privire la consecintele savârsirii unor astfel de fapte, îndeplinind astfel functia de prevenire generala, iar în al doilea rând sa asigure corecta încadrare a faptelor prin care ar fi încalcata legea penala, si o justa sanctionare a celor care au savârsit asemenea fapte, deci functia de prevenire speciala.
În articolul 2 din Codul penal, legea prevede care sunt faptele ce constituie infractiuni, pedepsele ce se aplica infractorilor si masurile ce se pot lua în cazul savârsirii acestor fapte.
Savârsirea infractiunii, chiar atunci când este descoperita si dovedita prin administrarea probelor, retinuta în sarcina unui faptuitor, nu impune aplicarea automata a pedepsei. Pentru a se ajunge la sanctionarea infractorului este nevoie de interventia justitiei penale, în sensul condamnarii acestuia de catre instanta competenta pe baza unei judecati.
Necesitatea restabilirii ordinii de drept încalcate prin savârsirea infractiunilor a condus la instituirea regulei potrivit careia declansarea si desfasurarea procesului penal se fac din oficiu (principiul oficialitatii procesului penal). În cazul infractiunilor de o gravitate redusa sau al acelora care privesc relatiile dintre persoane ori viata personala a acestora, Codul penal si alte legi cu dispozitii penale prevad ca actiunea penala nu poate fi pusa în miscare s