Plangerea prealabila
ca mod special de sesizarea a organelor de cercetare penala

1. Notiune:

In unele situatii prevazute de lege declansarea procusului penal a fost lasata de legiuitor la initiativa persoanei vatamate precizandu-se ca punerea in miscare a actiunii penale se face numai la pangerea acesteia, ceea ce reprezinta o exceptie de la pricipiul oficialitatii preocesului penal.
Plangerea prealabila este privita ca o dubla manifestare de vointa a persoanei vatamate si anume in primul rand ca o incunostiintare a organelor judiciare si in al doilea rand ca o expresia de vointa ca infractiunea sa fie urmarita.
Institutia plangerii prealabile spre deosebire de celelalte institutii ce tin de desfasurarea procesului penal, are pe langa reglementarea procesual penala (art. 131-132 C. pen.), motiv pentru care are o natura juridica mixta, fiind o cauza de pedepsibilitate si procedibilitate.
Plangerea penala este o cauza de pedepsibilitate intrucat aplicarea sanctiunii prevazuta de legea penala este conditionata de existenta acesteia.
Lipsa plangerii prealabile s-au neintroducerea acesteia cu respectarea conditiilor prevazute de lege conduce la inlaturarea raspunderii penale.
Sesizarea directa a instantei de judecata prin plangerea prealabila a persoanei vatamate numai poate avea loc, urmare a abrogarii art. 279 alin (2) litera "a" prin Legea nr. 356/2006, doar inceperea urmaririi penale si punere in miscare a actiunii penale fiind conditionata de plangerea prealabila.
In aceasta situatie, plangerea prealabila constituie si o conditie de procedebilitate.
Codul penal actual prevede ca actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate in cazul urmatoarelor infractiuni:
- lovirea sau alte violente - art. 180;
- vatamarea corporala - art. 181;
- vatamarea corporala din culpa - art. 181 alin. (1) si (3);
- violarea de domiciliu - art. 192 alin (1);
- violarea secretului corespondentei - art. 195;
- divilgarea secretului pr