PLURALITATEA DE INFRACTORI


O persoana , atunci cand comite sau participa la comiterea unei fapte prevazute de legea penala, savarseste o infractiune, devenind deci un infractor. Aceasta calitate impune cunoasterea aprofundata a mecanismelor, a factorilor care conditioneaza si influenteaza conduita infractionala. In acest sens se impune determinarea cauzelor si conditiilor care au favorizat pe infractor in savarsirea infractiunilor, rezultand ca infractorul intereseaza si sub aspect criminologic.
O fapta periculoasa poate fi savarsita de catre un singur faptuitor sau de mai multi faptuitori care coopereaza impreuna, in acest din urma caz existand o pluralitate de faptuitori.
Aceeasi alternativa este posibila si in sfera activitatii lor infractionale, adica in cazul savarsirii de fapte care, potrivit legii penale, constituie infractiune, pluralitatea de faptuitori devenind, in acest caz , o pluralitate de infractori.
Deci putem defini pluralitatea de infractori ca fiind situatia in care un numar de doua sau mai multe persoane au savarsit, prin eforturi conjugate, aceeasi infractiune.
Nu trebuie insa sa se faca confuzie cu pluralitatea de infractiuni, pentru ca in cazul pluralitatii de infractiuni, aceeasi persoana savarseste doua sau mai multe infractiuni, in cazul pluralitatii de infractori, dimpotriva, aceeasi infractiune este savarsita de doua sau mai multe persoane.
Cooperarea persoanelor la savarsirea unei anumite infractiuni este exprimata de intentia acestora de a o comite impreuna. Ea nu trebuie confundata cu conexitatea infractionala, cand intre infractiuni diferite exista, de asemenea, o anumita legatura ( de exemplu: intre infractiunea principala de furt(208CP) si cea subsecventa de tainuire ori favorizare (art 221, art.264) sau intre infractiunile principale indreptate contra sigurantei statului si cea subsecventa de nedenuntare (art.170).
Pluralitatea de infractori prezinta caractere specifice si produce anumite efecte juridice.Oricat de multi su