POSESIA – MIJLOC DE DOBÂNDIRE A PROPRIETATII



Pentru a examina problema posesiei ca mijloc de dobândire a proprietatii, consideram ca fiind necesara definirea prealabila a dreptului de proprietate, a continutului si caracterelor acestui drept, precum si a modurilor generale de dobândire a proprietatii.

PROPRIETATEA este, atât în sens economic cât si juridic, expresia suprema a accesului oamenilor la posesia, folosinta si dispozitia bunurilor. Fiind atât de importanta, proprietatea a constituit de-a lungul secolelor obiectul unor înflacarate controverse, teorii si conceptii economice, politice, filosofice, religioase si juridice.
In decursul timpului s-au cristalizat doua curente importante: primul reprezentat de sustinatorii proprietatii colective, cel de-al doilea reprezentat de sustinatorii proprietatii private. Ambele curente si-au pus amprenta asupra doctrinei juridice si a activitatii de elaborare a normelor juridice.
In codurile civile adoptate mai târziu, definitiile dreptului de proprietate sunt formulate în asa fel încât sa se sublinieze atributele din continutul acestui drept si sa se stipuleze ca aceste atribute pot fi exercitate numai în conformitate cu legea si sunt subordonate binelui comun.
Art. 480 din Codul Civil Român prevede ca “Proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de-a se bucura si dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege”.
Definitia Codului civil poate fi considerata incompleta deoarece, desi porneste de la continutul juridic al dreptului de proprietate, trece cu vederea faptul ca, în realitate, o serie de atribute ale dreptului de proprietate sunt exercitate de o alta persoana decât proprietarul în temeiul unor drepturi reale – derivate din dreptul de proprietate (uzufructarul, superficiarul, etc).
Si atunci, pe buna dreptate, se naste întrebarea care este deosebirea dintre proprietar si celelalte persoane care exercita unele sau cvasitotalitatea atributelor dreptului de proprietate?
Ra