PROBLEME ALE LIMBAJULUI LOGIC SI ALE ARGUMENTARII JURIDICE.



Logica juridica s-a nascut si fiinteaza din momentul în care oamenii au început sa-si prefigureze ideea de Justitie ca expresie a rationalitatii co-existentei lor. Realitatea ei a fost, mai întâi, una de facto si mult mai târziu a devenit si una de jure. Nu cred sa gresesc prea mult afirmând ca, în efortul lor de a-si rândui, deci rationaliza, pozitia lor în lume si raporturile lor cu aceasta lume, oamenii au simtit aceeasi nevoie de a-si clarifica si reglementa raporturile dintre ei însisi. Daca au învatat sa “se suporte reciproc”, mai degraba dintr-un instinct comun al nevoii de supravietuire, oamenii au ajuns mult mai greu la gasirea suportului rational al acestei co-existente, trecând mereu prin experienta tragica a interminabilelor stari conflictuale. Aceasta lupta continua a omului cu natura, cu viata, cu semenii sai, chiar cu el însusi, s-a purtat nu numai cu mijloace fizice, ci si cu instrumentul cel mai de pret care-i statea mereu la dispozitie, tacut dar de o forta înca inimaginabila la începuturi: propria lui minte. Descoperirea de sine a omului întru ratiune a durat totusi mult. Ea continua si astazi. Primele reglementari juridice ale relatiilor dintre oameni au însemnat si primele încercari de a le întemeia rational, de a le interpreta si aplica în functie de marea diversitate de interese. Existau si exista mereu atât interese comune, cât si interese diferite si opuse. În contextul spectrului atât de larg al intereselor nu este de mirare ca oamenii au încercat si încearca mereu sa “traduca” ( la propriu si la figurat ) ceea ce este reglementat de catre ei însisi si totusi atât de greu deacceptat tot de catre ei. Fie ca au facut-o, fie ca o fac si o vor face mereu, cu voie sau fara de voie, oamenii vor cauta (si vor gasi !) justificari ale acestor “traduceri”, uneori atât de “personale”... Actul de nastere propriu-zis al logicii juridice s-a “înregistrat” în momentul în care s-a comi