Raspunderea civila a comitentilor pentru fapta prepusilor


Viata sociala nu poate fi conceputa ca desfasurându-se haotic, la întâmplare, fara existenta unor norme de conduita unanim acceptate. Desfasurarea normala si armonioasa a vietii sociale face necesara respectarea unor norme de conduita care impun respectarea drepturilor si intereselor membrilor societatii. Nimanui nu-i este permis sa încalce sau sa nesocoteasca aceste drepturi si, ca atare, oricine încalca aceasta regula trebuie sa raspunda pentru faptele sale. Suntem astfel în prezenta raspunderii sociale (1).
Raspunderea sociala îmbraca felurite forme: raspunderea juridica, raspunderea morala, raspunderea politica, etc.
Dintre acestea, evident, cea mai importanta este raspunderea juridica (2), raspundere consacrata legislativ în cadrul diferitelor ramuri de drept: civil, penal, administrativ, etc.
In literatura de specialitate s-a afirmat ca „raspunderea juridica este complexul de drepturi si obligatii conexe care, potrivit legii, se naste ca urmare a savârsirii unei fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat prin aplicarea sanctiunilor juridice în scopul asigurarii stabilitatii raporturilor sociale si al îndrumarii membrilor societatii în spiritul respectarii ordinii de drept”.
În cadrul raspunderii juridice, una din cele mai importante manifestari ale sale este raspunderea civila (3).
Raspunderea civila este o forma a raspunderii juridice care consta într-un raport de obligatii în temeiul carora o persoana este îndatorata sa repare prejudiciul cauzat altei persoane prin fapta sa, ori, în cazurile prevazute de lege , prejudiciul pentru care este raspunzatoare.
La baza raspunderii civile stau doua principii fundamentale: principiul repararii integrale a prejudiciului, prin care se întelege înlaturarea tuturor consecintelor daunatoare ale unui fapt ilicit, în scopul repunerii victimei în situatia anterioara („restitutio in integrum”) si principiul repararii în natura a prej