STINGEREA OBLIGATIILOR
PLANUL
1. Singerea obligatiilor
2. Modurile de stingere a obligatiilor per exceptionem
a. Compensatio
b. Pactum de non petendo
c. Transactio
d. Praescriptio temporalis
e. Ajungerea la termenul extinctiv
f. Împlinirea conditiei extinctive
3. Modurile de stingere a obligatiilor ipso jure
a. Solutio (plata)
b. Confusio (confuziunea
c. Impossibilium nulla obligatio
d. Iertarea de datorie


Încheiere
Bibliografie








1. Stingerea obligatiilor
Avem modurile commune si cele exceptionale de stingere a raporturilor obligationale, indifferent care va fi sursa respectiva a raportului: - delict; -contract; -cvasidelict; -cvasicontract;
Atît în trecut cît si în prezent deosebim doua faze de existenta a obligatiilor:
faza de creanta, faza în cuprinsul careia debitorul datoreaza ceva creditorului, faza în care protagonistii se afla „fata în fata", în asteptarea executarii creantei nascute dar neîndeplinite.
faza de executie, faza în cursul careia, daca debitorul nu si-a îndeplinit în mod voluntar, sarcinile izvorîte înca din prima faza, creditorul, prin forta de constrîngere a statului, va putea sa-si vada realizata creanta pe seama patrimoniului debitorului sau (si, uneori, chiar asupra persoanei debitorului).
jus actionum.- este puterea de constrîngere recunoscuta creditorului este legata într-o indelebila maniera Stim ca o obligatie se stingea prin pura forta a pricipiului proclamat înca din Epoca Clasica romana. Stingerea de plin drept a obligatiei, tot prin forta unui clasic principiu de drept, elimina orice posibilitate de renastere a sa. Nu la fel stateau lucrurile în privinta obligatiilor stinse pe cale exceptionala, cum ar fi : - printr-un pactum de non petendo (pact remisoriu); - prin efectul prescriptiei extinctive;
pe calea unei tranzactii (transactio).
O deosebire exisa în procedura comuna, formulara Judicia ordinaria si anume între modurile ipso jure (dejus civile) si cele pretoriene, honorare (per exceptionem) de stingere a rap