STRUCTURA NORMEI JURIDICE






































Norma juridica reprezinta acea norma de drept care prescrie o conduita tipica pe care oamenii au obligatia sa o urmeze, stabileste normele si obligatiile fiecarui subiect, al unui raport social, anume, in mod generic si in forma lui tipica.
Pentru a fi clara,norma juridica trebuie sa aiba acea structura logico-juridica din care sa rezulte la care imprejurari se refera, ce conduita se prevede in acele imprejurari si care sunt consecintele juridice ale nerespectarii conduitei prescrise.
Conceptul de structura a normelor juridice priveste un dublu sens: structura externa (tehnico-legislativa) si structura interna (logico-juridica) a normei de drept.
Structura externa
Principala forma de exprimare (de regasire) a normelor juridice sunt actele normative. Acestea sunt grupate în parti, titluri, capitole, articole, paragrafe, puncte, alineate.
Pentru asigurarea unui caracter unitar al legislatiei, asezarea normelor juridice trebuie sa respecte – pentru fiecare categorie de acte normative – reguli de redactare, formulare, o anumita succesiune logica a acestora, aspecte reunite sub denumirea de tehnica legislativa, stabilita la rândul ei prin lege de catre parlament si a carei aplicare si control al respectarii sale sunt în competenta Consiliului Legislativ.
Elementul de baza al structurii externe este articolul, care contine, de regula, o norma juridica. Este, însa, posibil ca un articol sa nu cuprinda o norma juridica completa, sau sa cuprinda doua sau mai multe reguli de conduita, astfel ca o norma juridica, pentru a fi completa din punct de vedere al elementelor sale intriseci (care face posibila aplicarea ei în mod independent) sa fie nevoie sa cunoastem doua sau mai multe articole (texte) ale unui act normativ. De altfel structura normei juridice impune ca de fiecare data sa citim actul normativ în întregul sau pentru a întelege corect si deplin sensul si finalitatea acestuia.
Stru