TERITORIUL
ÎN DREPTUL INTERNATIONAL









I. INTRODUCERE
„O lege se cuvine sa fie scurta ca sa fie tinuta minte mai usor de cei neînvatati” - asa caracterizeaza Seneca, în Epistulae ad Lucillium, 94, 38 ; o lege bine întemeiata. Referindu-se la necesitatea legilor, autorul comenteaza : „Legile, se zice , nu ne fac sa ne purtam cum se cuvine. Si ce altceva sunt ele decât sfaturi amestecate cu amenintari ? – Mai întâi de toate, ele nu conving, fiindca cuprind amenintari, pe când sfaturile nu silesc pe nimeni, ci-l îndupleca. Apoi legile opresc de la crima, pe când preceptele îndeamna la îndeplinirea datoriei.. Adauga ca si legile folosesc la îndreptarea moravurilor, mai ales daca nu obliga numai, dar si lamuresc. În aceasta chestiune ma deosebesc de Posidonius ( din Apamea – filosof, cercetator al naturii, istoric, etc. stabilit în insula Rhodos , cca. 135-31 a. Chr.) care zice : „Nu ma împac cu faptul ca la Legile lui Plato au fost adaugate si principiile, caci legea trebuie sa fie scurta, ca sa fie mai usor retinuta de cei neînvatati .




Ea trebuie sa fie ca un glas venit din cer : sa porunceasca, nu sa stea la discutie.”… Totusi, ele folosesc si de aceea vei vedea va cetatile care au parte de legi rele, au rele obiceiuri.”.
Înca din cele mai vechi timpuri puterea legii putea fi caracterizata ca fiind porunca având menirea sa opreasca, sa permita, sa pedepseasca. De aici si pâna la definirea dreptului international public nu este decât un mic pas.
Principiile si normele dreptului international reglementeaza si activitatea statelor privind spatiile terestre. Aceste spatii se grupeaza în doua categorii:
Aparitii terestre aflate sub suveranitatea statelor si al caror regim juridic este stabilit de dreptul intern, iar normele dreptului international au un caracter complementar ;
Spatii cu regim international nesupuse suveranitatii statelor .

Din prima categorie face parte :
Teritoriul de stat al statelor .
Din a doua categorie fac parte:
Marea libe