Sistemul om - masina - mediu



“O singura masina poate face treaba a cincisprezece oameni obisnuiti. Nici o masina nu poate face treaba unui singur om extraordinar. “- Elbert Hubbard

Problema relatiilor om-masina-mediu a devenit tot mai importanta o data cu dezvoltarea tehnologiei si schimbarea conceptiei despre munca, facand necesara adaptarea optima a subsistemelor componente, prin cerecetarea factorilor tehnici in continua schimbare, dar si prin investigarea particularitatilor fiziologice si psihologice ale subsistemului om. Pe parcursul secolelor oamenii si-au perfectionat uneltele, masinile, echipamentele si metodele de lucru, tehnologia intr-un cuvant prin care realizau diferite obiecte si servicii. Unele dintre aceste imbunatatiri au avut o asemenea anvengura incat au determinat schimbari majore la nivel economic si social, spre exemplu mototrul cu aburi, tehnologia informatiei…
Sistemul om –masina-mediu este un caz particular al sistemelor cibernetice, acestea acoperind o diversitate de stiinte si discipline traditionale. Notiunea de sistem defineste gruparea si organizarea ierarhica de elemente intre care exista legaturi si interactiuni informationale, energetice, substantiale etc. care participa la realizarea unor scopuri comune.
Psihologia muncii a preluat cadrul de gandire sistemic prin raportarea omului la echipamentele cu care lucreaza, la continutul sarcinilor, la mediul fizic si social in care acesta isi desfasoara activitatea, deoarece studiaza activitatea psihica si comportamentul de munca al omului in scopul compatibilizarii sau adaptarii reciprocii om-masina-mediu.
Sistemul om-masina-mediu e un ansamblu format din unul sau mai multi oameni si una sau mai multe componente fizice , ca echipamente, masini, care interactioneaza in baza unui circuit informational in cadrul unei ambiante fizice si sociale, in vederea realizarii unui scop comun. Un sistem detine proprietatile adaptabilitatii, stabilitatii si fiabilitatii.
Adaptabilitatea este