Bonitarea terenurilor agricole

Bonitarea terenurilor naturale

Pentru obtinerea notei de bonitare, din multitudinea conditiilor de mediu care caracterizeaza fiecare unitate de teren ecologie omogena delimitata prin studiul petodologie, s-au ales numai cele considerate mai importante, mai usor si mai precis masurabile si anume:
temperatura medie anuala – valori corectate; indicator 3C;
precipitatii medii anuale – valori corectate, indicator 4C;
glizarea, indicator 14;
pseudoglizarea, indicator 15;
salinizarea si/sau alcalizarea, indicator 16 sau 17;
textura in tp.sau in primii 20 cm., indicator 23A;
volumul edafic, indicator 133;
poluarea, indicator 29;
panta, indicator 33;
alunecari, indicator 38;
adancimea apei freatice, indicator 39;
inundabilitatea, indicator 40;
excesul de umiditate la suprafata, indicator 181;
porozitarea totala, in orizontul restrictiv, indicator 44;
continutul de CaCO3, total pe 0 – 50 cm., indicator 61;
reactia in apa sau in primii 20 cm, indicator 63;
gradul de saturatie in baze in tp. sau in primii 20 cm., indicator 69;
rezerva de humus in stratul de 0 – 50 cm., indicator 144;

Fiecare dintre indicatorii de mai sus, cu exceptia gradului de saturatie in baza care intervine indirect, participa la stabilirea notei de bonitare printr-un coeficient de bonitare care variaza intre 0,1 si 1, dupa cum insusirea respectiva este total nefavorabila sau optima pentru exigentele folosintei sau plantei luata in considerare.

Pentru o parte din indicatori este prevazuta o singura serie de coeficienti, iar pentru cealalta parte sunt prevazute mai multe serii de coeficienti legati de interdependenta acestora, alti indicatori.

Nota de bonitare pe folosinta si culturi se obtine inmultind cu 100 produsul coeficientilor celor 17 indicatori luati in considerare la stabilirea ratei de bonitare.

Bonitarea terenurilor amenajate si ameliorate

Prin amenajarea si folosirea lucrarilor de imbunatatiri functiare si a unor tehnologii ameliorative, unele insusiri ne