CAUZELE DE NULITATE ABSOLUTA
Cauzele care atrag nulitatea absoluta sunt urmatoarele:
încalcarea regulilor privind capacitatea civila a persoanelor în cazurile:
a). nerespectarea unei incapacitati speciale, impuse pentru ocrotirea unui interes obstesc.
Aceste incapacitati constau fie în interdictia de a încheia anumite acte juridice civile, fie în interdictia de a dobândi anumite drepturi sau obligatii si sunt instituite de legiuitor din considerente de ocrotire a intereselor anumitor categorii de persoane, data fiind situatia speciala în care se afla.
Asemenea incapacitati sunt prevazute atât în Codul civil cât si în alte acte normative. Astfel, art. 806 Cod civil stabileste “minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici într-un fel”, prin donatie sau testament, de bunurile sale, iar art. 807 Cod civil prevede ca “minorul de 16 ani poate dispune prin testament si numai pentru jumatate de care dupa lege poate dispune majorele”. Alte incapacitati speciale sunt prevazute si în art. 1308 si art. 1309 Cod civil. De asemenea, în art. 68 din Legea nr. 18/1991, la aliniatul 1 se spune ca “personele fizice care nu au cetatenia romanâ si domiciliul în România, precum si persoanele juridice care nu au cetatenia româna si sediul în România, nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii”.
b). lipsa capacitatii de folosinta a persoanei juridice.
Una din conditiile de validitate a actului juridic civil este capacitatea de a încheia actul. Neîndeplinirea acestei conditii, adica încheierea actului juridic civil de catre o unitate care se gaseste în faza dobândirii personalitatii juridice sau a lichidarii, acte care nu se încadreaza în dispozitiile art. 33, alin. 3 din Decretul 31/1954 (depasesc cerinta ca persoana juridica sa ia fiinta în mod valabil), va atrage nulitatea absoluta a actului juridic respectiv.
c).nerespectarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice.
Principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice se defineste ca fiind regula de drept civil potrivit careia, persoana juridica nu poate dobândi, prin acte juridice, decât acele drepturi si obligatii care sunt în concordanta cu scopul ei. Aceasta regula este consacrata în art. 34 din Decretul 31/1954 unde se spune, la alineatul 1 ca “persoana juridica nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înfintare sau statut”, iar în alineatul 2 ca “orice act juridic care nu este facut în vederea realizarii acestui scop este nul”.
Prin urmare principiul specializarii capacitatii de folosinta limiteaza aceasta capacitate, restrânge continutul ei la concordanta dintre capacitatea persoanei juridice si scopul ei, depasirea acestei sfere fiind sanctionata cu nulitatea absoluta a actelor juridice încheiate.
lipsa totala a consimtamântului, cum este cazul erorii-obstacol(error in negotio si error in corpore).
Potrivit art. 953 Cod civil “consimtamântul nu este valabil când este dat prin eroare”.
Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la încheierea unui act juridic. Eroarea obstacol (numita si distructiva de vointa) este cea mai grava forma a erorii, împiedicând formarea actului juridic si îmbraca, în functie de natura realitatii asupra careia cade, doua forme: eroarea asupra naturii actului ce se încheie (error in negotio) constând în faptul ca una dintre parti crede ca încheie un anumit act juridic, iar cealalta parte crede, gresit, ca încheie un alt act juridic, si eroarea asupra indentitatii fizice a obiectului actului juridic (error in corpore) constând în faptul ca una dintre parti crede ca obiectul actului juridic îl constituie un anumit bun, pe când cealalta parte are în vedere alt bun.
Pentru ca nu s-a format acordul de vointa al partilor, sanctiunea care intervine este nulitatea absoluta a actului juridic, aceasta fiind solutia acceptata, în general, în practica si doctrina.
Cu toate acestea se considera ca în caz de eroare-obstacol ar trebui sa intervina nulitatea relativa, cei în cauza putând sa ceara anularea actului, dar putând sa o si confirme, prin executarea actului juridic, în functie de interesele fiecaruia.
nevalabilitatea obiectului actului juridic
Referindu-se la conventii, art. 962 Cod civil stabileste ca “obiectul conventiei este acela la care partile sau numai una dintre ele se obliga”. Prin urmare, obiectul actului juridic civil se defineste ca fiind conduita partilor stabilita prin acel act juridic, respectiv actiunile sau inactiunile la care partile sunt îndreptatite sau la care sunt tinute.
Pentu a fi valabil, obiectul actului juridic trebuie sa îndeplineasca mai multe conditii. Astfel, obiectul actului juridic trebuie sa existe, trebuie sa se afle în circuitul civil, sa fie determinat sau determinabil, sa fie posibil si sa fie licit si moral. Aceste sunt conditii generale pentru valabil...