A. PROCESUL DE GLOBALIZARE

Omenirea este confruntata cu o serie de probleme si presiuni a caror solutionare cere atentie, gândire si actiuni concret, la scara nationala si internationala.
Globalizarea este modalitatea sau sistemul de receptare si abordare pe termen lung a marilor probleme contemporane, determinate de interactiunea multiplelor procese si fenomene economice, tehnice, politice, sociale, culturale si preconizarea solutionarii lor într-o larga perspectiva de catre comunitatea internationala.
Abordarea globalista în domeniul economico – sociale a fost initiata de CLUBUL DE LA ROMA, organism apolitic, fondat în anul 1968, pentru care problematica mondiala a devenit o preocupare emblematica. Au fost publicate o serie de rapoarte:
„Limitele cresterii” - 1972, „Omenirea la raspântie” - 1974, „Restructurarea ordinii internationale” – 1976, „Hrana pentru 6 miliarde” – 1983, „Revolutia descultilor” – 1985.
„Prima revolutie globala” – 1992 lucrare conceputa de doi mari economisti ALEXANDER KING si BERTRAND SCHNEIDER. Acest raport arata procesul dezvoltarii globale si enumara masurile de politica economico – sociale ce se impun pentru asigurarea perspectivei globale a lumii.
Problemele omenirii sunt aspecte fundamentale ale vietii fara solutionarea carora nu sunt posibile progresul si bunastarea tuturor popoarelor.
Istoria civilizatiei umane evidentiaza faptul ca problemele omenirii înainte de a fi rezolvate trebuie sa fie descoperite, localizate în timp si spatiu, corect formulate cu ajutorul stiintei si integrate într-o strategie realista de dezvoltare.
Dintre problemele urgente si permanente ale omenirii se pot enumera:
sprijinirea dezvoltarii continue a stiintei si punerea cuceririlor ei în slujba îmbunatatirii vietii oamenilor;
criza alimentara si subdezvoltarea;
degradarea mediului natural;
cresterea rapida a populatiei;
energia si materiile prime;
imensele cheltuieli militare;
asimilarea oceanului planetar