Legea obiectiva a cererii si ofertei




















Cererea
Concept. Legea cererii
Cererea este o categorie economica ce exprima, în anumite conditii social-istorice nevoia sociala. Este o forma de concretizare a nevoii sociale fara a se identifica cu aceasta. Cererea este numai o parte a nevoii sociale, determinata de marimea mijloacelor banesti, de puterea de cumparare de care dispun membrii societatii. Ea reprezinta partea solvabila a nevoii sociale, respectiv acea parte care poate fi satisfacuta de piata. Reiese ca între cerere si nevoia sociala relatiile sunt de subordonare, ca de la parte la întreg. Explicatia o gasim în faptul ca trebuintele umane sunt întodeauna cu un pas înaintea posibilitatilor pe care le are societatea pentru a le satisface. În calitatea ei de categorie a economiei de schimb, cererea reprezinta cantitatea totala dintr-un anumit bun, pe care agentii economici sunt dispusi sa o cumpere de pe piata, într-o anumita perioada de timp, pentru anumite niveluri de pret, celelalte variabile fiind presupuse stabile.
Paul Heyne sublinia în mod expres faptul ca cerea este conceptul ce leaga cantitatile solicitate în vederea achizitionarii, de sacrificiile ce trebuie facute de cumparatori pentru a obtine aceste cantitati.
Cererea este un act individual, ea poate fi privita ca cerere pentru un produs sau un serviciu anume, pentru o industrie sau cererea pentru o firma, respectiv pentru productia ei, însa formarea preturilor depinde de confruntarea cererii totale cu oferta totala a bunului sau serviciului respectiv.
În viata economica cererea apare sub diferite aspecte, cum ar fi: cererea de marfuri, de servicii, de consum, cerere solvabila, nesolvabila, complexa, curenta, periodica, rara, efectiva, potentiala, derivata.
Uneori cererea este confundata cu cantitatea ceruta, însa cererea pentru un anumit bun nu se poate formula doar cantitativ, ea ne apare ca o relatie între doua variabile: pretul si cantitatea ceruta. Astfel exist