Masurarea gradului de neocupare a fortei de munca

Unul din obiectivele principale ale politicii economice, in orice tara, este acela al asigurarii ocuparii depline a fortei de munca. Problema ocuparii fortei de munca constituie una din preocuparile importante ale analizei mocroeconomice. In cazul analizei macroeconomice prin ocuparea deplina a fortei de munca se intelege o situatie cand rata somajului are un anumit nivel, acceptat (circa 4% este considerata rata naturala a somajului). De aceea se considera mai indicat termenul de ocupare inalta a fortei de munca in locul celui de ocupare deplina (totala).
In statisticile nationale si internationale se opereaza simultan cu mai multi indicatori privind numarul somerilor si rata somajului.
In ceea ce priveste numarul somerilor, cei mai utilizati indicatori sunt:
Numarul somerilor in sens BIM - Biroul International la Muncii – (sau definitia standard a somajului) este alcatuit din toate persoanele de 14 ani si peste, care, in cursul perioadei de referinta, indeplinesc simultan urmatoarele conditii:
-            nu lucreaza, neavand un loc de munca
-            sunt disponibile sa inceapa imediat lucrul
-            sunt in cautarea unui loc de munca
In consecinta, sunt cosiderate someri:
-            persoanele concediate
-            persoanele in cautarea primului loc de munca (absolventi ai invatamantului secundar, profesional, universitar)
-            persoanele (de regula femei) care, dupa o intrerupere voluntara a activitatii, solicita reluarea acesteia
-            persoanele ocupate cu timp partial, temporar sau sezonier, aflate in cautarea unui loc de munca cu timp complet
-            persoanele care si-au pierdut sau au renuntat la statutul anterior (lucrator independent, patron, lucrator familial neremunerat) si cauta pentru prima data loc de munca salariat
  Numarul somerilor inregistrati este alcatuit din toate persoanele care au declarat ca in perioada de referinta erau inscrise la oficiile