PIATA VALUTARA

Piata valutara reprezinta sistemul de relatii financiar-valutare prin intermediul caruia se desfasoara vânzarea si cumpararea de valuta efectiva sau în cont precum si vânzarea-cumpararea de devize (trate si bilete la ordin) exprimate în moneda straina.
Aceasta activitate de vânzare-cumparare de valute/devize reprezinta un gen specific de comert, iar în cazul acestui gen, moneda este tratata ca o marfa.
Aceasta piata valutara trebuie reprezentata si de institutiile:
bancile autorizate sa participe la acest comert specific (autorizarea se face de catre Banca Centrala)
casele de schimb autorizate
alte institutii financiar-valutare abilitate în acest sens.
Ceea ce rezulta în urma acestui comert este un pret (cursul valutar) ce depinde de conditiile de cerere si oferta existente pe piata, acest pret putând fi limitat din punct de vedere legal.
Aceasta piata valutara este supusa unor reglementari nationale (piata valutara din România este diferita de piata valutara din Franta, de exemplu), dar pe lânga aceste piete valutare nationale care au o legislatie specifica apar si situatii în care pietele valutare au caracter international, deservind interesele unor zone ( zone economice de mare interes: Frankfurt, Tokyo, Londra, New York). Aceste piete cu caracter international reprezinta exceptari de la legislatia nationala (se dereglementeaza), fapt ce le face atractive.
Uneori, pe piata valutara, tranzactiile se desprind de activitatile economice propriu-zise. În acest sens avem:
- speculatia valutara–reprezinta operatiunea de vânzare/ cumparare care nu are o baza economica propriu-zisa, realizându-se numai în scopul obtinerii anumitor câstiguri (de regula nemeritate), în acest sens se speculeaza diferentele de curs valutar care apar intre perioade de timp diferite, locuri diferite. Câstiga cel care apreciaza corect trendul cursului valutar.
- Arbitrajul valutar – operatiune asemanatoare speculatiei valorii, cu deosebirea ca se realizeaza de catre banci