PRIVATIZAREA IN AGRICULTURA


Pentru Romania agricultura a reprezentat din vechi timpuri o ramura principala a economiei nationale avand o pondere insemnata in cadrul V.N. si a P.I.B. odinioara tara noastra era cosiderata “granarul Europei” si aceasta atat a cantitatii dar si a calitatii.
Cu privire la proprietate in anul 1925 Prof. Gheorghe Ionescu Sisesti sublinia:
“Proproitatea nu se mai concepe azi in Occidentulstabil ca fiind dreptul de a abuza de un bun, ci proprietatea se intelege astazi ca o institutie sociala ca o functie sociala”
Un alt mare om de stiinta Virgil Madgearu afirma “Dacaproprietatea taraneasca nu va fi in dtare sa hraneasca orasele, sa dea un prisos de productie la export atunci Romania, va fi nevoita sa se intoarca la forme cu totul primitive…asociatia este unicul mijloc de a asigura progresul si de a putea intrebuinta cu folos mijloacele pe care stiinta si tehnica moderna le pune la indemana agriculturii.”
Dupa anul 1989, an de mari schimbari politice, tarile din Estul si Centrul Europei au demarat procesul de PRIVATIZARE.
Aceste procese au oferit o multime de mesaje utile cum ar fi:
Esenta privatizarii a fost scapata din vedere printr-o concentrare maxima a atentiei asupra desfiintarii marlor forme de stat
Se acorda o mare prioritate problemelor de evaluare, in timp ce alte aspecte ale restructurarii sunt ignorate
Multe din obstacolele legate de proprietate nu au fost nici macar luate in seama si bineinteles nici rezolvate
Dinamica evolutiei spre economia de piata, cu o mare pondere a proprietatii private depinde critic de un sector mic si mijlociu activ, cara are nevoie de o deosebita atentie, in cadrul perioadei de tranzitie, avand in vedere nesiguranta si obstacolele institutionale
Abordarea privatizarii numai ca o politica tehnica este o eroare, deosebit de grava ea fiind totusi o problema de politica economica mai intai de toate
Acetea ar fi in linii mari caracteristicile privatizarii in tarile fost-comuniste.
Inainte de 1989 intrea