ZECE ANI DE DECLIN ECONOMIC SI SUFERINTE
INUTILE ALE POPULATIE


Principala caracteristica a economiei românesti, asa cum a fost cea mostenita în 1990, a fost aceea a supercentralizarii (planificare, comanda si control). Economia româneasca s-a manifestat în perioda 1950-1990 printr-o evolutie extensiva, fiind supradimensionata, energointensiva si în multe segmente ale ei relativ slab dotata din punct de vedere ethnic si tehnologic. Pâna în 1990 economia noastra a avut o structura fundamentata preponderent pe piata de materii prime si desfacere a CAER si respectiv în principal a fostei URSS.
În ciuda faptului ca s-au facut eforturi extrem de mari, alocându-se pentru dezvoltare peste o treime din venitul national, s-a manifestat o scadere continua a ponderii venitului national în produsul social, ceea ce a însemnat ca fiecare unitate de venit national a fost obtinuta cu cheltuieli din ce în ce mai mari. La 31 decembrie 1989 rezervele valutare ale României erau de 1,8 miliarde de dolari iar resursele monetare se ridicau la peste 900 miliarde de lei. Deci se poate spune ca a existat o premisa buna de lansare a economiei românesti în procesul de tranzitie catre o economie de piata capitalista moderna. Sensul evolutiei economiei românesti dupa 1990 a fost însa exact contrariul celui asteptat de societatea româneasca.
Dupa 1990 s-a sperat ca economia româneasca va dobândi în scurt
timp caracteristicile specifice economiei capitaliste din tarile Europei Occidentale. Acest lucru nu s-a îndeplinit însa nici dupa zece ani de sacrificii de multe ori inutile ale populatiei.
Mai grav, o analiza obiectiva a tendintelor care se manifesta astazi în economia româneasca dovedeste ca drumul pe care aceasta este "angajata si dirijata" nu duce spre "Europa civilizata a dezvoltarii" ci spre "Lumea a treia a subdezvoltarii si saraciei".
Ne aflam în cea mai profunda si grava criza economica pe care România a cunoscut-o de la criza din anii 1929–1933.
Sfârsitu