Relativism moral si consecinte pe plan socialo-politic


Filosoful grec, Protagoras defineste sofistica drept arta de a duca oamenii. Problema morala s-a bucurat de un interes deosebit din partea lui Protagoras. El isi incepe cartea sa, "Despre zei", cu urmatoarea propozitie: "Omul este masura tuturor lucrurilor: a celor ce sunt ca sunt, a celor ce nu sunt, ca nu sunt. Fiinta este identica cu ceea ce apare cuiva". Continutul intregii doctrinei promovate de sofisti poate fi chiar concentrat în aceasta formula, în sensul relativist-individualist al interpretarii lui Platon. În fond, Socrate însusi cu deviza sa care îndeamna la cunoastere de sine nu face decât sa dea expresie principiului protagoreic. Acestea însa veneau în conflict cu traditiile existe, dar relativismul-individualist al sofistilor loveste în general, adica chiar fundamentele teoretice ale statului atenian,…contestându-le rolul si functia sa sociala. În acest context, Socrate este primul care a înteles pericolul acestei situatii si si-a pus, în mod deliberat în slujba acesteia gândirea spre a identifica o solutie de aparare. El a identificat sursa pericolului în interior si este cu atât mai mare cu cât, asa cum se întâmpla adesea, nici macar nu poate fi numita, fiindca nu este vorba de oameni, ci de principii teoretice generale, care pun, însa, în miscare oameni, fiind prin aceasta cu atât mai distructive. Asadar, are loc o trecere de la omul homeric, guvernat de zei si cu o morala bazata pe acceptarea destinului, la omul atenian, care isi asuma raspunderea actiunilor sale. Protagoras se aratase dispus sa predea cu prudenta bunele sfaturi cu privire la viata de familie si in cetate.
Avem insa o problema morala: daca renuntam la orice forma de calauzire, este oare omul in stare sa urmeze calea cea dreapta? Este oare el propriul sau stapan? Dar oare care este calea dreapta? Raportat ce ce anume dreapta?
„Foarte multi oameni desi cunosc definitia binelui, prefera sa faca raul, cunoscand cele bune, nu v