Campul magnetic

In jurul unui conductor strabatut de curent exista un camp magnetic, ce exercita o forta asupra unui purtator de sarcina in miscare. La fel cum definim vectorul intensitatea campului electric E, ca fiind forta ce actioneaza asupra unitatii sarcinii de proba aflata in repaus, putem defini un alt camp, prin acea parte a fortei ce actioneaza asupra sarcinii de proba in miscare, fiind proportional cu viteza.
Pentru a fi mai precis, sa presupunem ca intr-un anumit punct din spatiu, la un anumit moment, intr-un sistem de coordonate oarecare, experientele arata ca forta ce se exercita asupra unei sarcinii de proba q, care se misca cu viteza constanta v, este data de:

F=qE+qvxB

In care E si B, sunt vectori ce nu depind de v. Daca aceasta relatie este adevarata, definim E ca fiind intensitatea campului electric in acel loc si B ca fiind inductia magnetica in acel loc.
Pentru a justfica aceasta determinare trebuie sa aratam experimental sau pe alta cale, ca o asemenea relatie poate fi gasita oricnd.
Forta ce actioneaza asupra sarcinii de proba, nu depinde de loc de viteza ei, daca toate celelalte sarcinii se afla in repaus. Asta inseamna ca pentru B=0, ecuatia este valabila peste tot.
Unitatea de masura pentru B, daca forta este experimata in N si distanta in m se numeste tesla. Ea este de multa vreme folosita de fizicieni si ingineri si desi exista si alte sisteme de unitati, ea este unitatea cea mai des utilizata pentru inductia campului magnetic. Inductia campului magnetic a Pamantului, in apropierea suprafetei sale, este in jur de aproximativ 5*10 T.
Campul dintre polii unui electromagnet mare se masoara in zecimi de tesla. Sunt destul de usor de atins valori de 1-2 tesla intr-un magnet obisnuit si 6-8 tesla intr-un magnet industrial supraconductor. Obtinerea campurilor de 10 tesla cer eforturi deosebite. Campurile magnetice din petele solare sunt de ordinul sutimilor de tesla si se cunosc catev