STUDIUL EFECTULUI FOTOELECTRIC EXTERIOR

Introducere teoretica
Fenomenul de emisie al electronilor de catre metale sub actiunea luminii se numeste efect fotoelectric exterior sau emisie fotoelectrica.
Efectul fotoelectric exterior poate fi studiat experimental cu ajutorul unei celule fotoelectrice, care consta dintr-un balon de sticla sau cuart vidat care are în interior doi electrozi: fotocatodul, realizat sub forma unei pelicule de Na, Cs sau Rb depusa pe o portiune din suprafata interioara a celulei si anodul, care este un inel metalic fixat în mijlocul balonului. Între cei doi electrozi se stabileste o diferenta de potential cu ajutorul bateriei.
Sub actiunea luminii, otocatodul emite electroni care sunt atrasi de anod, iar microampermetrul A înregistreaza intensitatea curentului electric. Se observa ca pe masura ce V creste diferenta de potential U aplicata electrozilor, creste si intensitatea curentului fotoelectric, pâna când la o anumita valoare a tensiunii, intensitatea curentului atinge o valoare maxima, numita intensitatea curentului de saturatie Is. în acest moment, toti electronii emisi de fotocatod ajung la anod. Pentru U=0, curentul fotoelectric nu se anuleaza, ceea ce arata ca electronii care parasesc fotocatodul au viteze initiale diferite. Unii electroni au viteze, respectiv energii cinetice suficient de mari ca sa ajunga la anod în lipsa unei tensiuni de accelerare. Mai mult, unii electroni pot învinge chiar si o tensiune de frânare, ceea ce explica faptul observat experimental ca, intensitatea curentului fotoelectric nu se anuleaza nici la tensiuni de frânare mici, ci numai la o anumita valoare a tensiunii de frânare, Uo. valoarea Uo este legata de energia cinetica initiala a electronilor prin relatia: .
Studiindu-se efectul fotoelectric exterior, s-au gasit urmatoarele caracteristici:
Intensitatea curentului de saturatie este direct proportionala cu fluxul incident pe suprafata catodului:
.
Energia cinetica initiala a electronilor variaza direc