Electricitatea atmosferica


Desi omul s-a intalnit cu electricitatea atmosferica inca din cele mai vechi timpuri, explicatia ei a intarziat mult, foarte mult in raport chiar cu fizica atomica. Intarzierea este explicata pe de o parte de inaccesibilitatea abordarii cercetariilor cu posibilitati modeste, iar pe de alta parte, de fluctuatiile extrem de variate ale fenomenelor, de la un moment la altul, de la o zona geografica la alta, fluctuatii dependente de altitudine etc. Mijloacele de investigare a electricitatii atmosferice sunt extrem de diverse si ele au evolat extrem de mult. In ordine istorica aceste mijloace pot fi clasificate astfel: observatie vizuala, sondaje prin baloane meteorologice, inregistrare fotografica folosirea rachetelor sonda, a satelitilor si, in sfarsit a rachetelor interplanetare. Se vede deci ca putine tari pot dispune astazi de conditii perfectionate de studiu a atmosferei folosind rachetele si satelitii, de aceea si electricitatea atmosferica a fost studiata in functie de mijloacele afectate.
Poate sa para ciudata includerea acestui capitol la electrostatica. Intradevar, desi avem de-a face mai degraba cu fenomene legate de miscarea sarcinilor electrice, prezentam aici electricitatea atmosferica pentru ca la scara umana, fenomenele care se deruleaza la nivelul globului sunt asemanatoare cu cele puse in evidenta in laboratorul de electrostatica: descarcarea condensatorilor, ionizarea produsa de varfuri, electrizarea prin influenta etc. In randurile care urmeaza ne vom referi pe scurt la trei aspecte: a) electricitatea norilor si unele fenomene adiacente; b) paratrasnetul.
a)ELECTRICITATEA NORILOR. Se poate afirma fara a gresi mult ca intemeietorul cercetarii sistematice a electricitatii norilor, mai bine zis a fenomenelor adiacente, a fost Franklin. El a elaborat metode speciale de studiere a descarcarilor produse in timpul furtunilor, a precautilor ce trebuie luate pentru a evita accidentele si, ceea ce este mai important, este i