Caracteristici functionale:
Posibilitatea folosirii unui ajutaj de reactie a interesat proiectantii de avioane mult timp, dar de la început vitezele mici ale avionului si incompatibilitatea unui motor cu piston pentru producerea curentului de aer necesar ajutajului, au prezentat multe obstacole.
Un inginer francez, Rene Lorin a brevetat în 1913 un motor cu propulsie prin reactie. În acea perioadã era imposibil de realizat sau de folosit pe avioane, si totusi astãzi, statoreactorul este foarte asemãnãtor coceptiei lui Lorin.
În 1930, Frank Whittle a donat primul sãu patent de folosire a unei turbine cu gaz pentru producerea propulsiei cu reactie dar au trecut 11 ani ca motorul sãu sã îndeplineascã primul zbor.


Motorul lui Lorin Motorul lui Witlle
Principile propulsiei cu reactie:
Propulsia cu reactie este o aplicatie practicã a celei de-a treia legi a miscãrii, a lui Sir Isaac Newton care afirmã cã, “pentru orice fortã care actioneazã asupra unui corp existã o fortã egalã si de sens contrar”. În cazul nostru, forta de propulsie este aerul atmosferic care trecând prin motor este accelerat.
Un motor cu reactie prodeuce tractiunea într-un mod similar cu cea a combinatiei motor-elice, dar în timp ce elicea dã o acceleratie micã unei cantitãti mari de aer, motorul cu reactie dã o acceleratie mare unei cantitãti mici de aer.
Acelasi principiu al reactiei are loc în toate formele de miscare; el a fost aplicat si folosit în multe feluri, dar cel mai timpuriu si mai cunoscut exemplu de fortã de reactie este motorul lui Heron produs initial ca jucãrie. Aceastã jucãrie aratã cum reactia aerului dintr-un numãr de ajutaje ar putea realiza o reactie egalã si opusã ajutajelor, cauzând astfel rotirea motorului.
Cunoscutul stropitor de grãdinã este cel mai practic exemplu al acestui principiu, pentru cã mecanismul se roteste în virtutea reactiei jeturilor de apã.

Motorul lui Heron si stropitorul
Metodele propulsie cu reactiei:
Tipul de motor