ASIA ESTICA INSULARA

JAPONIA

Tara insulara cu o suprafata de aproape 372.000 km, Japonia este situata in partea de est a ASIEI, intre Marea Japoniei si Oceanul Pacific. Lungumea tarmului, ce ajunge la 27.000 km, apropierea de partea continentala a a ASIEI (180-200 km), interferenta dintre curentii calzi si reci, convengerta cailor maritime, a oferit Japoniei o pozitie geografica cu o mare potentialitate, valorificata din plin in dezvoltarea economica.

Cadrul natural


Japonia este alcatuita dintr-o serie de insule, din care mai importante sunt: Honshu (Hondo), Hokkaido (Yezo), Shikoku, Kyushu, Ryukyu. Insulele au in cea mai mare parte un relief muntos si colinar (peste 85%), destul de tanar. Se deosebesc regiuni de cutari tertiare, formand geanticlinale, si masive ceva mai vechi, ingropate. Miscarile tertiare – cuaternare au conturat relieful major al acestei parti insulare. In acelasi timp ele au scufundat sau ridicat o serie de compartimente ale reliefului. Unele din ariile coborate au functionat ca zone de sedimentare, in care s-au depus nisipuri, gresii, marne, argile etc.; pe ele s-a grefat ulterior un relief de campii si dealuri.
Dislocatiile longitudinale si transversale au usurat declasarea vulcanismului in cea mai mare parte in lungul unor linii, existand un vulcanism mai vechi, dar si vulcanism actual. Seismicitatea pronuntata este inca un caracter al evolutiei geosinclinalului actual, la care se ataseaza intr-un fel arhipelagul japonez.
Intr-un profil morfologic de ansamblu, se evidentiaza urmatoarele trepte ale reliefului: regiuni muntoase, cu altitudini ce depasesc 3000 m, regiuni deluroase si montane, cu altitudini cuprinse intre 500-3000 m, campii litorale si interioare, piemontane, fluviatile, cu suprafete mlastinoase. Foarte frecvent apare relieful vulcanic, inclusiv cel recent, datorita intensei activitati tectonice.
Din punct de vedere climatic, pe teritoriul arhipelagului japonez se deosebesc doua tipuri principale:in nord, climatul temperat