Popoarele turcesti din Asia Centrala

Pe la anul 1224 Gazi Suleyman-sah, învins de Ginghiz-han, se îndrepta spre locurile numite azi Erzingean si Ahlat din Anatolia, unde se stabili împreuna cu cei 5000 de soldati ai sai.
Dupa moartea lui Genghiz-han, Suleyman, cuprins de nostalgie, vru sa se întoarca în locurile natale. Dar, când trecu calare Eufratul, cazu de pe cal si se îneca.
Moartea sahului aduse si destramarea poporului sau, triburile se risipira. Unul din fii, Ertogrul, sosi la Erzurum, apoi îsi continua drumul spre apus. Dar în cale se întâlni cu doua armate care se bateau. Alaeddin – sultanul selgiuchin – lupta împotriva bizantinilor si mongolilor. Ertogrul îl ajuta pe Alaeddin, care parea sa fie pe punctul de a fi învins, si astfel fura respinsi bizantinii si mongolii. Alaeddin, drept recunostinta pentru ajutorul dat, darui lui Ertogrul, spre a locui, muntii Melani, regiune arida, aflata la apus de orasul Ankara.
Asa începe istoria viitorului stat otoman, unul dintre cele mai întinse imperii cunoscute în istorie. Dar aceasta este doar o parte din istoria turcilor. Istoria acestui popor este foarte veche si plina de traditii mitologice. Dupa traditie, cel dintâi întemeietor al neamului turcesc ar fi Oguz-han, fiul lui Kara-han. Din cauza credintei sale, (fiind idolatru), Oguz-han si-ar fi atras mânia tatalui sau, si astfel tatal si fiul au început o lupta care a tinut 70 de ani, pâna la urma iesind învingator Oguz-han.
Dar sa lasam legenda si sa ne întoarcem la istorie.
Civilizatia si cultura Turciei de azi sunt rezultatul unei evolutii de cincisprezece secole. Turcii anatolieni au parasit leaganul lor natal, înaintând secol de secol prin nesfârsitele stepe ale Asiei, venind în contact cu partu religii si numeroase civilizatii, învatând de la fiecare câte ceva, pasind mii de kilometri si asezându-se pe un pamânt scaldat de patru mari, pamânt ce le-a devenit patrie. Înaintea turcilor catre viitoarea lor patrie este redata deosebit de sugestiv de luceafarul