Insula Sfanta Elena II

Situata in Atlanticul de Sud, la Est de dorsala medio-atlantica, la 1800 Km de Afica si 3500 Km de Brazilia, reprezinta un rest dintr-un con vulcanic mult mai dezvoltat si mai inalt in trecut. Astazi se mai gasesc cateva parti din vechiul con vulcanic reprezentate prin Mount Actaeon, cu 875 m si High Peak cu 797 m. Se apreciaza ca vulcanul a activat cu 14 milioane de ani in urma.
Desi de la distanta pare lipsita de vegetatie, in interiorul ei se dezvolta un covor vegetal, paduri de conifere, care totalizeaza circa 700 de specii din care doar 52 sunt indigene, restul fiind aduse din Marea Britanie, India si Africa. Dintre acestea inul adus din Noua Zeelanda in 1874 constituie principala cultura care asigura industria de uleiuri si alte derivate din in.
Cresterea animalelor este asigurata de iarba suculenta predominand ovinele, bovinele si caprinele. Populatia de 5230 loc era constituita din negrii, mulatri si englezi. Capitala Jamestown, cu 1852 locuitori are o functie portuara importanta , insula fiind in calea drumurilor maritime, numita in trecut si “Hanul Atlanticului”. Descoperita de portughezul Juan de Nova Castello a botezat-o astfel, deoarece a debarcat pe Sfinta Elena in 1502.
Primii locuitori au fost portughezul Fernando Lopez cu 2 soldati si 6 sclavi negri.
Insula a fost vizitata de englezi in 1588, luata in stapinire de olandezi in 1600 si cedata Angliei in 1661.
Intre 1815 – 1821 a fost exilat aici Napoleon care a stat in localitatea de azi Longwood, unde se gaseste si casa muzeu.
In administrarea ei mai intra insulele Tristan Da Cunha, Ascension, Inaccesible, Nightingale, Gough si alte insulite din jurul lor.