P E D O L O G I E

Pierderea apei din sol, ecuatia de bilant si regimul hidric al solului



Principala modalitate de pierdere a apei din sol este evaporatia adica trecerea acesteia in stare de vapori si migrarea in atmosfera.

Marimea evaporatiei depinde de o serie de factori climatici si anume: deficitul de saturatie in vapori de apa al atmosferei, temperatura, radiatie, vant, sinteza acestora determinand evaporatia potentiala.

In conditiile climatice ale Romaniei, evaporatia potentiala este ca medie lujnara in timpul veriid e 5 – 6 mm/zi, putand ajunge pana la 12 – 15 mm/zi in zilele extrem de calduroase, uscate si cu vant, in timpul iernii tinzand spre zero. Stratul de sol care se poate usca prin evaporatie este ce cel mult 20 – 50 cm grosime.

Evaporatia fiind o pierdere neproductiva de apa, se recomanda acoperirea solului cu un strat de mulci alcatuit din resturi vegetale. In unele cazuri, evaporatia poate fi intensificat aprin araturi sau alte lucrari energetice ale solului efectuate la momentul nepotrivit. La solurile cu aport freatic, evaporatia este putin semnificativa, ele fiind permanent umezite prin ascensiunea capitalara a apei freatice.

Transpiratia reprezinta consumul util de apa prin intermediul plantelor si se refera la micsorarea continutului de apa din sol datorita consumului de catre plante. Acestea extrag din sol si elimina, prin transpiratie in atmosfera, cantitati mari de apa, contribuind la micsorarea accentuata si pe mare adancime a umiditatii solului. Cantitatea de apa utilizata de catre plante, la care se adauga si pierderile neproductive prin evaporatie constituie evapotranspiratia.

Pentru un sol aprovizionat cu apa in optim si acoperit de plante cu un covor bine incheiat, se foloseste notiunea de evapotranspiratie potential, care este exprimarea consumului de apa din sol, iar pentru conditii de umiditate si vegetatie existente la un moment dat, cea de evapotranspiratie reala.

Consumul de apa al culturilor agricole in c