Stan Gabriel
Resursele Oceanului Planetar

Terra este supranumita si „planeta albastra”, datorita predominarii suprafetei ocupate de apele marine. Disproportia dintre apa si uscat este coplesitoare: din suprafata totala a Pamantului, evaluata la 510,10 mil.km2 , apa Oceanului Planetar ocupa 361,07 mil.km2, adica 70,8%, iar uscatul numai 149,03 mil.km2, deci 29,2%. Pe aceste intinderi albastre, continentele par a fi uriase insule risipite intre cei doi poli.
In emisfera sudica apele ocupa un spatiu mult mai mare (83%) decat uscatul (17%), fiind adesea considerata „emisfera oceanica”; tot aici se afla situat si „polul oceanic”.
Apele Oceanului Planetar insumeaza 1362 mil.km3, deci aproximativ 97,3% din volumul total al hidrosferei, de 1454 mil.km3, cu o adancime medie a apelor oceanice de 3800m si maxima de 11033 m.
Oceanul Planetar este alcatuit din patru bazine oceanice: Pacific, Atlantic, Indian si Oceanul Inghetat de Nord (Arctic).


Denumirea oceanului
Suprafata
Km2
Volumul
Km3
Adancimea
medie (m)
Adancimea
maxima (m)

Oceanul Pacific
179 710 000
723 710 000
4 028
11 516

Oceanul Atlantic
91 655 000
330 100 000
3 627
9 219

Oceanul Indian
74 917 000
291 945 000
3 897
7 437

Oceanul Arctic
14 788 000
16 700 000
1 131
5 449


Oceanul Planetar si Clima

Prezenta uscatului si oceanului, doua componente al suprafetei globului terestru, determina individualizarea a doua tipuri climatice pricipale: continental si oceanic. Circulatia generala a atmosferei realizeaza un schimb permanent de mase de aer, o influenta reciproca intre atmosfera uscatului si oceanului, cu mentiunea ca influenta oceanului asupra climei globului este mai importanta, comparativ cu cea a uscatului.
Curentii oceanici determina aparitia unor anomalii in distributia temperaturii aerului: valori ridicate la latitudini inalte si valori scazute la latitudini joase.