SATUL IN IALOMITA – INTRE TRADITIE SI CIVILIZATIE


Locuitorii ialomiteni au fost, încã din zorile istoriei noastre, agricultori cultivatori de plante si crescãtori de animale).În acest domeniu dovezile de continuitate abundã, de la cele arheologice la cele din izvoare scrise.Vom adãuga si noi câteva. Astfel, folosirea de cãtre ialomiteni a unui vechi sistem circumediteranean - treieratul cu caii pe o arie, în jurul unui "steajer" - demonstreazã continuitatea asezãrilor si persistenta agriculturii în regiunea de ses a tãrii. Pãstrarea, în regiune, a raritei, care are la bazã un tip de plug al populatiei bãstinase iliro-trace, - noi am gãsit-o în folosintã pânã în 1975! - întãreste ideea enuntatã mai sus.  S-a folosit si plugul pe o brazdã, cu corman fix, ceea ce confirmã constatarea lui R.Braungart, care aratã cã tipul de plug romanic s-a folosit la arat doar în regiunea de câmpie. Din stânga Dunãrii plugul respectiv a pãtruns la bulgari. În strânsã legãturã cu cultura plantelor s-a dezvoltat si crestera animalelor.
Dacã avem în vedere lunga istorie, la români, a obstilor cu caracter devãlmas, o dovadã peremptorie privind vechimea asezãrilor din Ialomita o constituie si existenta asezãrilor mosnenesti, de tãrani liberi, ale cãror menaje au persistat pânã în zilele noastre (Poiana, Cosîmbesti, Mãrculesti etc). Corespunzãtor acestor tipuri de sate, se remarcã preferinta tãranilor pentru curtile de formã neregulatã(azi pe cale de disparitie), caracteristice populatiei autohtone("cojeni").
În cazurile tipurilor de curti cu un plan mai ordonat, "curti duble", în satele de la baltã ca si în foarte multe din cele de pe valea inferioarã a Ialomitei, cercetând terminologia casei si a constructiilor anexe, ajungem la aceeasi constatare, valabilã si pentru alte zone etnografice românesti,si anume cã pentru partea locuitã de om si fiind în "serviciul" agriculturii se întrebuinteazã termeni de origine latinã:poartã, casã, curte(termen de definire a întregii