Subcarpatii Curburii

Subcarpatii Curburii sunt cuprinsi intre Valea Dimbovitei (care, in vest, ii desparte de Subcarpatii Getici si Podisul Getic) si Valea Trotusuluin (de fapt zona deluroasa Ousoru - Zabraut, in nord, de unde incep Subcarpatii Moldovei).
Marginea interioara ii delimiteaza de Carpatii Curburii, iar spre exterior sunt marginiti de Campia Romana.

Relief si subdiviziuni
     Subcarpatii Curburii prezinta cea mai complexa structura.
Altitudinea maxima este de 996 m in Magura Odobesti, iar altitudinea minima de sub 100m la contactul cu Campia Romana; in medie fiind de aproximativ 500m.
Structura este foarte cutata, cu o succesiune stransa de sinclinale si aniticlinale; spre interior predomina rocile miocene (pe alocuri incluzand in axul anticlinalelor si roci mai vechi apartinand flisului Carpatilor Curburii), iar spre exterior predominand rocile pliocene (pe alocuri cu roci miocene in axul anticlinalelor).
Aceasta structura in doua fasii (benzi) paralele, curbate sub forma unor arcuri concentrice, genereaza doua zone distincte si din punct de vedere geomorfologic; subcarpatii interni (in interior) si subcarpatii externi (spre exterior).
O caracteristica deosebita prezinta contactul existent cu regiunea muntoasa intre raurile Prahova si Buzau, unde, datorita patrunderii din Carpati spre Subcarpati a pintenului de flis paleogen Ivanetu, se creeaza o zona de tranzitie a caracteristicelor montane si submontane, denumita chiar astfel: zona de interferenta carpato-subcarpatica.
Spre exterior, contactul cu Campia Romana se face printr-o treapta de depuneri piemontane (un fel de "glacis"), care trece in campiile piemontane ale Targovistei - Ploiestilor si Ramnicului.
In dreptul Campiei Ploiestilor latimea Subcarpatilor se reduce datorita patrunderii spre interior a campiei piemontane a Ploiestilor.
Structura cutata a generat, pe ce mai mare intindere, un relief conform, adica adaptat structurii, cu depresiuni grefate pe sinclinale si cu dealuri pe aniticlin