Timpul

Miscarea Pamântului si a Lunii determina lungimea anilor, a anotimpurilor, a lunilor si zilelor. Odinioara aceasta diviziune a timpului a fost suficienta pentru organizarea vietii. Azi însa ceasurile au devenit indispensabile pentru toata lumea.
Pamântul într-un an înconjoara soarele. În acest timp noapte pe bolta cereasca apar periodic si alte stele, si din anotimp în anotimp se schimba vremea. Dupa ce oamenii au observat periodicitatea acestor schimbari, au început sa-si foloseasca observatia în scopuri practice. Aparitia unor stele de exemplu indica ca a sosit vremea semanatului. Vechii egipteni stiau ca nu dupa mult timp dupa ce se ridica steaua Sirius peste linia orizontului se va revarsa Nilul.

Fazele Lunii
Lunile sunt indicate de schimbarea fazelor Lunii; numim acest fenomen schimbarea fazelor lunii. Cu trecerea lunii razele Soarelui au diferite unghiuri de incidenta pe suprafata Lunii; când razele Soarelui, privite de pe Pamânt cad pe spatele Lunii, atunci Luna nu este luminata: aceasta faza se numeste luna noua. La o distanta de o jumatate de traiectorie mai încolo Luna devine „luna plina” deoarece privita de pe Pamânt, Luna sta fata în fata cu Soarele. Romanii bazau calendarul lor pe schimbarea fazelor Lunii ( se baza pe schimbarile de faza a Lunii): un ciclu complet de schimbare a fazelor era considerat o luna.
Lungimea zilei este determinata de rotirea Pamântului în jurul propriei axe: în urma acestei rotatii vedem rasarind si apunând Soarele. Lungimea anului în mare este de 365 zile, adica nu este multiplu întreg al lungimii zilei, si daca vrem sa întocmim un calendar, din aceasta cauza vom avea dificultati. În 46 î. Hr. pentru rezolvarea acestei probleme Iulius Caesar a introdus un sistem calendaristic în care dupa trei ani a câte 365 zile urma un an cu 366 de zile.

Calendarul Gregorian
Calendarul Iulian introdus de Caesar la început s-a dovedit a fi corespunzator, dar dupa aceea s-a constatat ca lungimea anului cu