Categorii de sistmeme de calcul
1. Introducere
Existenta unei mari diversitati de sisteme de calcul a impus necesitatea clasificarii acestora prin gruparea lor în clase. Apartenenta la una din clasele de calculatoare este determinata de functionalitatea si caracteristicile tehnice si de exploatare ale componentelor ce formeaza arhitectura calculatorului, domeniile si modalitatile de utilizare a acestora. În cadrul fiecarei clase se pot identifica familii de calculatoare care sunt concepute pe aceeasi structura logico-functionala, familii ce au în componenta membri prezentând caracteristici generale asemanatoare, dar cu anumite particularitati constructive.
Criteriile avute în vedere la definirea claselor de calculatoare privesc complexitatea arhitecturii, viteza de lucru, dimensiunea memoriei interne, capacitatea de stocare la nivelul memoriei externe, diversitatea si caracteristicile perifericelor, tipurile de aplicatii, precum si costul sistemelor de calcul.
Plecând de la aceste criterii, au fost definite urmatoarele clase de calculatoare :
microcalculatoare
minicalculatoare
calculatoare mainframe
supercalculatoare

2. Microcalculatoarele
Microcalculatoarele sunt numite în mod curent personale ( PC-uri si
MacIntosh). Aparitia acestora este urmarea unui salt tehnologic calitativ reprezentat de inventarea în anul 1971 de catre Ted Hoff a microprocesorului. Rezulta deci ca microcalculatoarele reprezinta sisteme de calcul având arhitectura construita în jurul microprocesorului ce are rolul de unitate centrala de prelucrare (UCP). Evolutia microcalculatoarelor a fost deosebit de dinamica. Modelele actuale ating viteze de prelucrare de pâna la 250 MIPS (milioane de instructiuni pe secunda), poseda memorii interne de pâna la 64 Mb, memorii externe de ordinul gigabytes, prezinta o larga varietate de dispozitive periferice, pot fi exploatate ca posturi individuale, independente de lucru, dar poseda multiple posibilitati de conectare în cadrul retelelor de calcul